Un implant cerebral de ultimă generaţie, aflat în uz clinic pentru tratarea epilepsiei refractare şi care va ajuta la prevenirea simptomelor, inclusiv a convulsiilor, nu induce modificări ale personalităţilor pacienţilor sau percepţiilor de sine, arată un nou studiu care se bazează pe experienţele pacienţilor.
Constatările, publicate în revista AJOB Neuroscience, vor contribui la atenuarea unor preocupări etice ridicate în jurul dispozitivelor de stimulare a creierului în buclă închisă, despre care se crede, în teorie, că au efecte nedorite asupra sentimentului de sine sau a personalităţii indivizilor.
„Dispozitivele de ultimă generaţie de stimulare a creierului pot modula activitatea creierului fără intervenţia umană, ceea ce ridică probleme delicate de etică. Deşi există o mulţime de speculaţii cu privire la consecinţele potenţiale ale acestor tratamente inovatoare, în prezent se cunosc foarte puţine despre experienţele pacienţilor cu privire la dispozitivele aprobate pentru uz clinic. Preocupările în acest sens devin din ce în ce mai presante, cu atât mai mult cu cât tratamente similare sunt în prezent în curs de dezvoltare pentru mai multe condiţii neurologice şi psihiatrice, inclusiv depresie, anxietate, dureri cronice, boala Alzheimer şi accident vascular cerebral ischemic, şi oferă promisiuni pentru tratamente noi şi eficiente pentru aceste boli debilitante", spune autorul cercetării, Tobias Haeusermann de la Universitatea din California.
Sistemele de stimulare a creierului în buclă închisă pot monitoriza şi decoda activitatea creierului şi pot ajusta automat parametri tratamentului livrat prin impulsuri electrice, în timp real, pe baza unor algoritmi dezvoltaţi cu softuri speciale. Aceste dispozitive implantabile pot oferi un tratament mai precis şi mai personalizat faţă de sistemele open loop, sistemele de control în buclă deschisă, care urmează cu fidelitate comanda de intrare sau punctul de setare, indiferent de rezultatul final, şi care sunt utilizate de zeci de ani pentru a trata boala Parkinson şi alte afecţiuni prin aplicarea unei stimulări consecvente şi pre-programate în zonele cerebrale vizate.
Epilepsia este o tulburare a creierului care provoacă convulsii şi afectează aproximativ trei milioane de adulţi numai în Statele Unite. Aproximativ o treime din persoanele cu această afecţiune vor dezvolta în cele din urmă epilepsie refractară, ceea ce înseamnă că medicamentele folosite ca tratament în mode curent în prezent nu funcţionează bine sau deloc în controlul convulsiilor, spun specialiştii. Chirurgia pe creier poate fi de ajutor, dar nu este potrivită pentru toţi pacienţii.
În 2013, Administraţia pentru Alimente şi Medicamente din Statele Unite, (US Food and Drug Administration, FDA) a aprobat un sistem de stimulare a creierului în buclă închisă pentru tratarea epilepsiei refractare.
Recentul studiu a urmărit 12 pacienţi şi pe infirmierii acestora, timp de doi ani, pentru a afla care sunt experienţele lor cu privire la acest implant, primul dispozitiv de stimulare a creierului în buclă închisă aprobat clinic şi disponibil în comerţ.
Iniţiatorii studiului au constatat că implanturile cerebrale nu au transformat sentimentul de sine sau de personalitate al pacienţilor. Nici implantarea pe termen lung a dispozitivului electronic în creierul acestora, nici stimularea electrică pentru a modula funcţia creierului, nu au dus la modificări ale percepţiilor de sine ale celor studiaţi şi nici nu au schimbat percepţiile pacienţilor asupra membrilor familiei sau a membrilor acestora asupra pacienţilor.
„Aceasta este o veste liniştitoare pentru mai mult de 3.000 de pacienţi cu epilepsie refractară care folosesc în prezent acest implant, dar şi pentru mulţi alţii care ar putea considera acest tratament, pe viitor, ca o modalitate de a preveni convulsiile provocate de boală“, spune Haeusermann.
Rezultatele au evidenţiat, de asemenea, importanţa evaluării efectelor potenţiale ale stimulării creierului în raport cu afecţiunile neurologice anterioare ale pacienţilor şi cu medicamentele utilizate, care au fost recunoscute atât de pacienţi, cât şi de membrii familiei ca având un impact profund asupra personalităţii şi percepţiei de sine ale acestora.
Capacitatea dispozitivelor de ultimă generaţie de a înregistra, stoca şi afişa date ale creierului ar putea oferi, de asemenea, pacienţilor noi modalităţi de a-şi înţelege boala.
Totuşi, cercetătorii ar putea fi nevoiţi să analizeze mai atent modul în care pacienţii pot înţelege datele colectate, stocate şi interpretate de aceste dispozitive. Opţiunile de proiectare, cum ar fi interfaţa cu utilizatorul, opţiunile de utilizare şi portabilitate a datelor, precum şi gradul de interacţiune anticipată cu clinicienii, pot avea efecte neintenţionate asupra felului în care pacienţii îşi înţeleg creierul şi afecţiunile cerebrale.
,,În timp ce pacienţii au apreciat, în general, oportunitatea de a vizualiza datele colectate de aceste dispozitive, procesul poate crea şi incertitudini. Generarea înregistrărilor a ceea ce părea a fi o evidenţă obiectivă a bolii lor ar putea fi interpretată ca discreditând rapoartele pe care le ţine pacientul însuşi", spune Haeusermann.
Autorii cercetării au mai remarcat şi faptul că implanturile cerebrale utilizate la pacienţii cu epilepsie nu au multe dintre funcţiile mai avansate pe care şi le-ar dori la dispozitivele viitoare pentru tratarea altor boli. Aceste sisteme ar putea fi programate în mod specific în aşa fel încât să exercite efecte ale personalităţii şi comportamentului pacienţilor în tratarea tulburărilor psihiatrice.
Autor: Beatrice Popa
