Cancerul pulmonar, numit şi cancer bronhopulmonar, este principala cauză de deces prin cancer la nivel mondial. Anual sunt înregistrate aproximativ 1,6 milioane de decese, adică aproape unul din 5 decese este provocat de cancerul pulmonar. În România, statisticile şi datele estimate sunt relativ similare: cancerul pulmonar reprezintă 20,2% din totalul deceselor prin cancer, iar incidenţa în populaţia generală diagnosticată cu boli neoplazice a fost de 13,6%, mult mai crescută la bărbaţi (19,1%) în comparaţie cu femeile (7,2%).
Mortalitatea ridicată din cancerul pulmonar este explicată prin diagnosticarea cu întârziere a bolii, în special pentru că acest tip de cancer este silenţios şi evoluează multă vreme fără semne sau simptome, în 7 cazuri din 8. Din păcate, boala începe să se manifeste clinic atunci când este deja într-un stadiu avansat. Din această cauză, tratamentul chirurgical pentru cancerul pulmonar nu mai este posibil în aproximativ 90% din cazuri. Rata de supravieţuire la 5 ani în cancerul pulmonar este foarte mică.
Diagnosticul cancerului pulmonar
Diagnosticul cancerului pulmonar se poate face în urma realizării unor teste imagistice cu rol de screening, însă acestea nu sunt recomandate ca măsuri de sănătate publică. Medicul poate recomanda însă, mai ales pacienţilor cu risc crescut (fumători, persoane expuse profesional la carcinogeni etc.), efectuarea unor investigaţii şi analize medicale cu ajutorul cărora să depisteze precoce un eventual cancer bronho-pulmonar, chiar în absenţa oricăror semne sau simptome respiratorii.
Majoritatea cazurilor de cancer pulmonar sunt diagnosticate târziu, atunci când încep să cauzeze diverse probleme, care nu răspund la tratamentele simptomatice şi astfel pacientul se adresează medicului.
Diagnosticul de certitudine al cancerului pulmonar se realizează pe baza examenului anatomopatologic şi a celui histopatologic, din probe de ţesut suspect recoltate de la nivelul plămânului.
Pentru diagnosticul cancerului pulmonar, principalele investigaţii indicate sunt cele imagistice, care permit evaluarea unor zone suspecte de cancer la nivelul plămânului, aprecierea unei eventuale răspândiri locale sau la distanţă, dar şi a răspunsului la tratament şi, la distanţă, a reapariţiei cancerului după tratament.
Radiografia digitală
De cele mai multe ori, atunci când medicul bănuieşte că ar putea fi vorba de un cancer pulmonar, prima investigaţie solicitată este radiografia digitală. Aceasta poate arăta modificări la nivelul plămânului, dar, de cele mai multe ori, acestea nu sunt specifice cancerului.
Cele mai multe tumori pulmonare sunt vizualizate radiologic ca formaţiuni albe sau gri, de diverse dimensiuni, dar investigaţia nu poate distinge între cancer şi alte afecţiuni care se pot prezenta similar, cum este, de pildă, abcesul pulmonar.
Atunci când radiografia confirmă suspiciunea de cancer, ea trebuie urmată de investigaţii imagistice mult mai precise şi mai specifice, precum CT sau PET-CT. Sunt numeroase situaţii în care se preferă direct efectuarea unei tomografii computerizate în locul radiografiei, pentru a limita iradierea şi a obţine fără întârziere un rezultat cât mai exact.
Tomografia computerizată pentru diagnosticul cancerului pulmonar
Tomografia computerizată este foarte importantă pentru diagnosticul cancerului pulmonar. Investigaţia are o specificitate şi o sensibilitate superioare radiografiei, putând nu doar să evidenţieze tumorile pulmonare primare, ci şi eventuala extensie a cancerului la ganglionii limfatici, dar şi la distanţă, prin evidenţierea metastazelor – suprarenale, hepatice, cerebrale.
Examenul CT pentru diagnosticul cancerului bronhopulmonar se face, de regulă, cu substanţă de contrast, atunci când funcţia renală a pacientului o permite.
Tomografia computerizată poate fi utilizată şi pentru ghidarea unei puncţii bioptice, prin care să se recolteze o mică probă de ţesut pulmonar, care să fie trimis apoi la examenul histopatologic.
Imagistica prin rezonanţă magnetică
Examenul RMN este utilizat pentru a obţine imagini detaliate ale ţesuturilor moi şi are avantajul că nu este o investigaţie iradiantă, cum sunt radiografia sau tomografia computerizată. RMN este utilizat mai rar în diagnosticul tumorilor primare, deoarece rezultatul poate fi afectat de mişcările respiratorii.
RMN este utilizat în special pentru diagnosticul metastazelor, având o sensibilitate crescută în decelarea unor eventuale diseminări la nivelul sistemului nervos (creier, măduva spinării) sau al scheletului.
Rolul PET-CT în diagnosticul tumorilor bronhopulmonare
Examenul PET-CT este o investigaţie hibridă, care combină tomografia cu emisie de pozitroni şi tomografia computerizată. Prima furnizează informaţii despre metabolismul celular al unor leziuni suspecte, în vreme ce a doua contribuie cu informaţiile structurale, ceea ce face ca recunoaşterea şi localizarea tumorilor să fie deosebit de precisă.
Rolul PET-CT este foarte important în diagnostic atunci când există un nodul pulmonar solitar, clarificând natura acestuia şi eventuala nevoie de intervenţie.
De asemenea, examenul PET-CT este de mare ajutor în diagnosticul de mare precizie al determinărilor secundare de la nivelul glandelor suprarenale, ficatului, oaselor sau al altor organe, dar nu şi de la nivelul sistemului nervos central.
Examenul PET-CT poate fi indicat pentru stadializare, restadializare (stabilirea stadiului după una sau mai multe modalităţi de tratament) şi monitorizarea pe termen lung a pacienţilor trataţi.
