Pierderea unei singure copii a genelor CDKNA/B poate accelera foarte mult reapariţia meningioamelor agresive, ceea ce indică un prognostic negativ pentru acest subgrup de pacienţi, au descoperit cercetători de la Institutul de cercetări neurologice (Duncan NRI), spitalul pediatric din Texas şi colegiul de medicină Baylor, din Statele Unite.
Meningioamele sunt printre cele mai frecvente tumori cerebrale şi reprezintă 39% din toate tumorile care îşi au originea în creier. Cele mai multe sunt benigne, deşi 20% dintre ele sunt agresive - recidivează rapid şi frecvent după extirpare, până când, în cele din urmă, pacientul îşi pierde viaţa din cauza lor.
Meningioamele au fost clasificate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) în gradele 1-3, pe baza caracteristicilor lor histopatologice, gradul I fiind benign/cu creştere lentă, iar tumorile de gradul 3 fiind cele mai agresive.
Potrivit experţilor, în ciuda rigorii acestui sistem de clasificare, comportamentul acestor tumori este imprevizibil.
În ultimul deceniu, mai multe grupuri de cercetare au identificat markeri moleculari pentru a clasifica mai bine meningioamele.
În 2019, medicii echipei de la Duncan NRI şi Baylor College au dezvoltat un sistem de clasificare moleculară (grupul A-C, C fiind cel mai agresiv) care a fost capabil să estimeze recidiva tumorală cu o precizie mult mai mare decât scara de clasificarea OMS.
Anul trecut, recunoscând valoarea prognostică a acestor markeri moleculari, OMS a inclus un marker molecular - pierderea ambelor copii a două gene supresoare tumorale - drept criteriu pentru clasificarea meningiomului de gradul 3.
În studiul de faţă, doctorii Patel, Klisch şi colaboratorii lor au examinat 776 de tumori de meningiom de toate gradele obţinute de la pacienţi înrolaţi în patru instituţii medicale diferite. Echipa a descoperit că meningioamele care nu aveau CDKN2A/B au fost exclusiv tumori din grupa C, şi, în mod interesant, au fost chiar mai agresive decât meningioamele tipice din grupa C.
În timp ce tumorile au recidivat în decurs de 47 de luni (~ 4 ani) de la operaţie la cel puţin jumătate dintre pacienţii cu meningiom tipic din grupul C, acestea au recidivat mult mai repede (în decurs de 11-25 de luni sau 1-2 ani de la operaţie) la subgrupul de pacienţi din grupul C care aveau şi deficit de CDKN2A/B.
În plus, echipa a constatat că pierderea unei singure copii a CDKN2A/B a dus la un prognostic la fel de slab ca şi pierderea ambelor copii ale acestor gene.
„Pe baza acestor constatări, credem că, pentru a stabili cu exactitate prognosticul pacienţilor cu meningiom, primul pas ar trebui să fie acela de a identifica dacă aceştia au tumori din grupa C (agresive) şi apoi de a rafina diagnosticul prin verificarea pierderii uneia sau ambelor copii ale CDKN2A/B”, a declarat autorul principal, dr. Patel, care este şi neurochirurg.
„Din păcate, în prezent nu există un tratament eficient pentru acest tip de meningiom, însă, ştiind că aceste gene sunt deficitare, oncologul va fi avertizat că aceşti pacienţi au nevoie de o supraveghere vigilentă pentru detectarea timpurie a recidivei”, spune medicul.
Potrivit acestuia, studiul subliniază necesitatea unei mai mari îngrijiri post-chirurgicale şi a consilierii clinice a acestui subgrup de pacienţi cu meningiom, şi ridică posibilitatea ca aceşti pacienţi să fie supuşi la radioterapie imediat după operaţie pentru a reduce recidiva.
Cercetare a fost publicat în Acta Neuropathologica.
Studiul a fost susţinut, printre altele, de Institutele Naţionale de Sănătate (NIH), din Statele Unite.
