Aproape un miliard de persoane din întreaga lume suferă de comportamente obsesiv-compulsive, însă înţelegerea cercetătorilor asupra mecanismelor acestora este încă neclară, iar terapiile eficiente sunt în mare parte indisponibile.
Tulburarea obsesiv-comportamentală (TOC), o tulburare de anxietate pe tot parcursul vieţii caracterizată prin gânduri şi acţiuni repetitive, este foarte răspândită în populaţia generală şi cauzează un disconfort semnificativ individului.
Psihoterapia, medicaţia antidepresivă sau ambele sunt tratamente tipice pentru TOC, dar acestea pot fi ineficiente pentru o parte considerabilă a pacienţilor.
TOC afectează aproximativ două până la trei procente din populaţia Statelor Unite, deşi prevalenţa sa poate fi mai mare din cauza subraportării şi subdiagnosticării. Progresele tehnologice au făcut mai fezabilă studierea astrocitelor, un tip de celule complexe.
Acum, oamenii de ştiinţă de la UCLA au descoperit, într-un nou studiu, un comutator cerebral pentru tulburarea obsesiv-compulsivă. Acesta se află într-o zonă cunoscută sub numele de striatum, care este implicată în procesul de luare a deciziilor şi în controlul neuronilor motori.
Echipa a descoperit, de asemenea, că astrocitele, supranumite şi „celule ajutătoare" declanşează aceşti neuroni, oferind speranţa unor noi tratamente pentru TOC.
„Cercetarea noastră a dezvăluit un nou mecanism celular, care nu numai că implică neuronii, lucru pe care îl ştiam deja, dar implică şi astrocitele, cu care lucrează împreună", spune autorul corespondent Baljit Khakh, profesor de fiziologie şi neurobiologie la facultatea de medicină de la UCLA, într-un comunicat al universităţii.
Descoperirea ar putea duce la terapii mai bune pentru o serie de tulburări compulsive.
Impulsurile incontrolabile pot pune în pericol viaţa în anumite circumstanţe. De asemenea, ele pot duce la obezitate, abuz de substanţe sau ruină financiară.
Ele sunt foarte răspândite în populaţia generală şi cauzează un disconfort semnificativ individului. Organizaţiile caritabile de sănătate mintală raportează că numărul persoanelor care caută ajutor pentru tulburări obsesiv-compulsive a crescut brusc de la începutul pandemiei de Covid-19.
Cercetări recente au constatat că Covid-19 poate declanşa şi agrava tulburările obsesiv-compulsive. Nivelul de stres şi anxietate a crescut în rândul oamenilor, ceea ce a dus nu numai la afecţiuni psihologice, ci şi la creşterea riscului de abuz de substanţe.ia
Experimentele pe şoareci au descoperit că o proteină asociată cu TOC şi comportamente repetitive în neuroni se regăseşte şi în astrocite.
Acest lucru sugerează că strategiile terapeutice care vizează astrocitele şi neuronii ar putea fi utile pentru TOC şi, potenţial, pentru alte tulburări cerebrale.
(Foto: Astrocite din creier. O astroceză din striatum. Credit: Joselyn Soto/UCLA)
„Trebuie să ne uităm cu adevărat la proteine, deoarece acestea sunt foarte complexe şi diverse", adaugă coautorul Joselyn Soto, doctorand în neuroştiinţe la facultatea de medicină a UCLA.
Cercetătorii pot prezice funcţiile unei celule, în funcţie de ce proteine, exprimă.
Oamenii de ştiinţă au folosit mai multe abordări pentru a izola şi vizualiza proteinele din neuronii şi astrocitele din striatum. Când au comparat proteinele găsite în neuroni şi astrocite, au descoperit în mod neaşteptat că ambele conţineau o proteină asociată cu TOC cunoscută sub numele de SAPAP3.
Cercetătorii şi-au testat descoperirile prin inserarea proteinei SAPAP3 înapoi în neuronii şi astrocitele şoarecilor care fuseseră modificaţi genetic pentru a nu avea gena care produce proteina.
Ei au descoperit că cele două tipuri de celule interacţionau în moduri diferite atunci când au măsurat efectele proteinei asupra compulsiei şi anxietăţii, două dintre caracteristicile tipice ale TOC.
Şoarecii nu s-au mai îngrijit în mod compulsiv după ce proteina SAPAP3 a fost readusă în astrocite şi neuroni, ceea ce sugerează că ambele tipuri de celule ar putea fi ţinte valide pentru tratamentele menite să limiteze comportamentul compulsiv.
Cu toate acestea, numai neuronii cu proteina SAPAP3 au prezentat o asociere cu reducerea anxietăţii la şoareci, sugerând că astrocitele nu ar fi o ţintă bună pentru tratamentele împotriva anxietăţii în TOC.
Pe viitor cercetătorii ăşi propun să aprofundeze modul în care interacţiunile dintre aceste celule afectează comportamentul.
„Acestea sunt ambele tipuri de celule majore - una nu funcţionează fără cealaltă", spune Soto.
Cercetătorii au urmărit să înţeleagă cum aceste interacţiuni multicelulare din această regiune a creierului dau naştere la aceste comportamente complexe, inclusiv la compulsie şi anxietate.
„Am pornit de la o întrebare de bază: Ce proteine alcătuiesc această celulă complexă?" conchide profesorul Khakh. „La început, nu am fi putut prezice potenţiala sa relevanţă pentru TOC".
Descoperirile neaşteptate, spune cercetătorul, au demonstrat valoarea răspunsurilor la unele întrebări de biologie fundamentală, care pot ajuta la formarea unor idei noi în privinţa proceselor de bază ale bolilor.
Studiul a fost publicat miercuri, în revista Nature.
