Oamenii de ştiinţă ar putea fi cu un pas mai aproape de un tratament eficient pentru boala Alzheimer, după ce au pus două medicamente promiţătoare unul împotriva celuilalt într-un studiu clinic revoluţionar.
Într-un model computerizat, primul de acest fel, cercetătorii de la Penn State, Statele Unite, au simulat efectele pe termen lung ale utilizării tratamentului aducanumab, aprobat de Administraţia americană de reglementare (FDA), şi a terapiei promiţătoare donanemab, care este încă în fazele de testare.
Folosind această abordare de înaltă tehnologie pentru studiile clinice pentru medicamente, echipa a putut vedea dacă cele două medicamente îmbunătăţesc sau nu simptomele Alzheimer (AD) pe o perioadă de 10 ani.
„Numim acest lucru un studiu clinic virtual, pentru că am folosit date reale ale pacienţilor pentru a simula rezultatele privind sănătatea”, spune autorul principal Wenrui Hao, profesor de matematică la Penn State, într-un comunicat al universităţii.
„Ceea ce am descoperit se aliniază aproape exact cu rezultatele şi constatările din studiile clinice anterioare, dar pentru că am folosit o simulare virtuală, am avut avantajul suplimentar de a compara direct eficacitatea diferitelor medicamente pe perioade mai lungi de testare”, a precizat prof. Hao.
Folosind date clinice şi biomarkeri, echipa a creat un model cauzal computaţional care a comparat cele două terapii pentru Alzheimer.
Autorii studiului notează că ambele medicamente sunt primele tratamente concepute să acţioneze direct asupra cauzei suspectate a bolii şi nu doar să atenueze simptomele Alzheimer.
Mai exact, cercetătorii au analizat efectele pe termen mediu (78 de săptămâni) şi pe termen lung (10 ani) ale utilizării tratamentelor cu doze mici (6 mg/kg) şi mari (10 mg/kg) de aducanumab şi cu o singură doză de 1.400 mg de donanemab. Autorii au subliniat că aceleaşi doze exacte sunt folosite de medici pentru studiile Alzheimer în viaţa reală, la oameni.
Care medicament are cel mai bun efect împotriva bolii Alzheimer?
Studiul clinic virtual i-a ajutat pe cercetători să confirme ceea ce studiile clinice umane au dezvăluit de-a lungul multor ani.
Ambele medicamente au avut un „efect mare şi susţinut” asupra eliminării plăcilor de beta-amiloid din creier. Această peptidă este un semn distinctiv al bolii, conform studiilor care au constatat că plăcile perturbă comunicarea dintre neuronii din creier.
De asemenea, studiul virtual a constatat că ambele medicamente au avut un impact mic în ceea ce priveşte încetinirea declinului cognitiv.
Cu toate acestea, donanemab a fost puţin mai bun la acest lucru pe o perioadă simulată de 10 ani.
„Cu peste 10 terapii anti-amiloid în dezvoltare, se pune o întrebare importantă: care dintre ele este mai bună”, spune colaboratorul studiului şi co-cercetător principal, dr. Jeffrey Petrella, profesor de radiologie şi directorul laboratorului de cercetare Alzheimer Imaging de la universitatea Duke.
„De multe ori este nevoie de zeci de milioane de dolari şi de mulţi ani pentru a face o comparaţie directă între medicamente. Studiul nostru a arătat că efectul acestor două medicamente anti-amiloid asupra încetinirii declinului cognitiv este de fapt destul de modest – iar dacă sunt administrate târziu în viaţă, abia depistabil”, a precizat medicul.
El a mai subliniat că, în prezent, comunitatea medicală încă nu este pe deplin sigură dacă îndepărtarea plăcilor de amiloid este o modalitate eficientă de tratare sau prevenire a bolii Alzheimer. Medicii administrează ambele medicamente intravenos lunar.
„Această incertitudine, combinată cu rata de eşec de 99% a studiilor din alte clase de tratamente pentru AD, are rădăcinile într-o înţelegere incompletă a mecanismelor complexe care au ca rezultat AD şi modul în care traiectoria bolii şi răspunsul la tratament pot varia de la individ la individ” scriu cercetătorii, precizînd că este probbail ca tratamentele personalizate să joace un rol central în managementul şi consilierea viitoare a pacienţilor cu AD.
Care este cea mai bună doză pentru pacienţii cu Alzheimer?
Echipa a folosit modelul computerizat pentru a crea planuri de tratament individuale pentru „pacienţii” lor virtuali. Aceste planuri au luat în considerare efectele secundare potenţiale ale terapiei anti-amiloid, inclusiv umflarea şi sângerarea creierului, dureri de cap, ameţeli, greaţă, confuzie şi probleme de vedere.
Mai exact, modelul a crescut treptat doza de medicament până când tratamentul şi-a produs efectul optim cu cel mai mic număr de probleme.
„Obiectivul nostru a fost de a minimiza declinul cognitiv, minimizând în acelaşi timp doza de tratament pentru a limita efectele secundare corespunzătoare”, explică Suzanne Lenhart, profesor de matematică la universitatea din Tennessee.
„Modelul nostru va oferi nivelul optim de tratament în timp al medicamentului, dar poate şi mai important, oferă planul optim de tratament personalizat pentru fiecare pacient”, a mai spus ea.
Autorii studiului vor analiza acum modelul de tratament Alzheimer cu alte terapii care sunt în prezent în proces de dezvoltare. De asemenea, vor continua să adauge mai multe date clinice din studiile pe oameni, pe măsură ce vor apărea acele rezultate.
Conform echipei, modelul virtual foloseşte ipoteze bazate pe dovezi legate de progresia bolii, eficacitatea medicamentelor şi efectele secundare în rândul oamenilor reali
.„În ciuda acestor limitări, acesta este primul pas către studii clinice personalizate”, spun autorii. După ce au arătat că acest tip de model poate funcţiona, cercetătorii speră că va fi folosit ca un instrument de precizie pentru a îmbunătăţi studiile clinice reale, optimizând dozele şi combinaţiile de medicamente, individual pentru pacienţi.
Există aproximativ 6,2 milioane de americani peste 65 de ani care trăiesc cu boala Alzheimer. Asociaţia naţională Alzheimer estimează că numărul va creşte la 13,8 milioane până în 2060.
National Science Foundation a susţinut acest proiect. Studiul este publicat în revista PLoS Computational Biology.
