Cercetătorii de la Cleveland Clinic, din Statele Unite au descoperit că medicamentul pentru diabet, metformin, ar putea fi folosit la tratarea fibrilaţiei atriale.
Studiul, publicat marţi, în Cell Reports Medicine, s-a bazat pe o cercetare colaborativă în curs de desfăşurare la Clinica Cleveland pentru reutilizarea medicamentului pentru diabet, în alte boli. Cercetătorii au folosit calcule avansate şi tehnici de secvenţiere genetică şi au determinat că ţintele pe care le vizează medicamentul metformin se suprapun semnificativ cu genele dereglate în fibrilaţia atrială.
„Găsirea medicamentelor sau a procedurilor tratarea fibrilaţiei atriale este dificilă din cauza potenţialelor efecte secundare grave”, a declarat dr. Mina K. Chung, de la departamentul de medicină cardiovasculară din cadrul Institutului vascular al inimii şi toracelui al Clinicii Cleveland.
„Există o nevoie semnificativă de noi tratamente pentru fibrilaţia atrială, deoarece nu au existat medicamente noi aprobate de mai mult de un deceniu”, a mai precizat medicul.
Analiza efectuată a constatat că metforminul a vizat 30 de gene asociate cu fibrilaţia atrială, cu efecte directe asupra expresiei genelor pentru optdintre ele. Alte opt medicamente au apărut în analiză, dar cercetătorii au reuşit să identifice metforminul drept cel mai promiţător candidat prin testarea şi revizuirea rezultatelor în bazele mari de date despre pacienţi.
Pentru acest studiu, cercetătorii au evaluat o listă de 2.800 de tratamente aprobate de autoritatea americană de reglementare, FDA, analizând trei surse de date: o hartă a interacţiunilor dintre proteine (numite „interactom”), o reţea de gene asociate cu fibrilaţia atrială, şi ţintele moleculare sau genetice ale fiecărui medicament.
Fibrilaţia atrială este cel mai frecvent tip de aritmie cardiacă din lume şi poate duce la complicaţii, inclusiv AVC şi insuficienţă cardiacă. Tratamentele au fost în primul rând direcţionate spre încercarea de a preveni aritmia folosind medicamente care vizează sistemul electric, inclusiv canalele ionice din inimă, sau utilizarea ablaţiei cu cateter pentru a izola venele pulmonare unde apar iniţial impulsurile electrice care conduc la fibrilaţie atrială.
Cu toate acestea, efectele secundare, succesul limitat şi potenţialele complicaţii pot limita acest tip de abordări. Lucrări anterioare ale echipei conduse de dr. Chung, au identificat, de asemenea, enzima AMPK ca un potenţial reglator cheie pentru stresul metabolic asociat cu fibrilaţia atrială.
Noul studiu face parte din planurile de investigare a unor noi tratamente pentru fibrilaţia atrială folosind date genomice. Cercetătorii au susţinut rezultatele analizelor cu experimentele realizate pe celule vii inimii crescute din celule stem umane, şi au obţinut efecte favorabile ale medicamentului metformine asupra expresiei genelor.
