În procesul de îmbătrânire intervin o serie de factori, precum inflamaţie, stres, modificări ale metabolismului şi multe altele. Acum, o echipă de oameni de ştiinţă din Statele Unite, au descoperit, într-un studiu recent, un alt factor implicat în procesul de îmbătrânire.
Rezultatele unei cercetări, publicate în Nature Chemical Biology la sfârşitul lunii octombrie, ar putea ajuta la dezlegarea proceselor moleculare de bază, care intervin în îmbătrânirea creierului, dezvăluind noi mecanisme care stau la baza bolilor neurologice legate de vârstă, şi oferind noi oportunităţi de intervenţii terapeutice, pe viitor.
Printre factorii care intervin în procesul de îmbătrânire se numără, şi inflamaţia, stresul, şi modificări ale metabolismului.
O echipă de oameni de ştiinţă de la Institutul Salk şi UC San Diego a descoperit un alt factor implicat în procesul de îmbătrânire, o clasă de lipide numite SGDG (3-sulfogalactozil diacilgliceroli) care pot avea efecte antiinflamatorii, şi care ăşi diminuează prezenţa în creier odată cu vârsta.
„Aceste lipide SGDG joacă în mod clar un rol important în îmbătrânire, iar această descoperire arată că există şi alte căi critice de îmbătrânire pe care le-am omis”, spune coautorul corespondent al studiului, Alan Saghatelian, profesor la Clayton Foundation Laboratories for Peptide Biology, de la Salk, care este este specializat în descoperirea de noi lipide şi determinarea structurilor acestora.
Moleculele SGDG sunt o clasă de lipide (grăsimi). Lipidele contribuie la structura, dezvoltarea şi funcţionarea creierului sănătos, în timp ce lipidele prost reglate sunt legate de îmbătrânirea şi îmbolnăvirea creierului.
Spre deosebire de gene şi proteine, nu se ştiu foarte multe despre lipide, acestea fiind adesea trecute cu vederea în cercetările asupra îmbătrânirii.
Laboratorul profesorului Saghatelian, în colaborare cu echipa de la UC San Diego, a făcut trei descoperiri care implică SGDG:
- nivelurile de lipide din creier sunt foarte diferite la şoarecii mai în vârstă faţă de şoarecii mai tineri;
- toate subtipurile familiei SGDG şi lipidele aferente se modifică semnificativ odată cu vârsta;
- lipidele SGDG ar putea fi controlate prin procese despre care se ştie că reglează îmbătrânirea.
Pentru a ajunge la aceste descoperiri, echipa a adoptat o abordare neobişnuită, care a combinat studiul pe scară largă al lipidelor (lipidomica) cu chimia structurală şi analiza avansată a datelor.
Cercetătorii au obţinut pentru prima dată profilurile lipidice ale creierului de şoarece la cinci vârste, de la o lună la 18 luni, utilizând cromatografia lichidă şi spectrometria de masă.
Progresele tehnologice au extins foarte mult numărul de date disponibile pentru oamenii de ştiinţă, iar analiza avansată a datelor le-a permis să determine modele legate de vârstă în numărul mare de profiluri lipidice. Echipa a construit apoi molecule SGDG şi le-a testat pentru activitatea biologică.
„Moleculele SGDG au fost identificate pentru prima dată în anii 1970, dar de atunci au existat puţine studii asupra acestora. În esenţă, aceste lipide au fost uitate şi lipsesc din bazele de date ale lipidelor”, spune primul autor al studiului Dan Tan, care lucrează ca cercetător post-doctoral în laboratorul lui Saghatelian, de la Salk.
„Nimeni nu se aştepta ca aceste molecule SGDG să sufere schimbări odată cu vârsta, sau să intervină în îmbătrânire, cu atât mai puţin să aibă bioactivitate, ceea ce le face posibile ţinte terapeutice”, a explicat Tan.
Recenta analiză arată că moleculele SGDG posedă proprietăţi antiinflamatorii, care ar putea avea implicaţii în tulburările neurodegenerative şi alte afecţiuni neurologice, în care există o inflamaţie crescută în creier.
Echipa a descoperit, de asemenea, că aceste molecule există în creierul uman şi al primatelor, sugerând că ele ar putea juca un rol important şi la alte animale nu doar la şoareci.
Cercetătorii au precizat că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a arăta dacă moleculele SGDG contribuie la neuroinflamaţie şi la om.
În viitor, echipa va examina modul în care lipidele SGDG sunt reglate în procesul îmbătrânirii şi ce proteine sunt responsabile pentru producerea şi descompunerea lor, ceea ce ar putea duce la descoperirea unor activităţii genetice noi, asociate cu îmbătrânirea.
