Epilepsia este cea una dintre cele mai frecvente boli în neurologie, cu toate acestea pune medicii în faţa mai multor provocări atunci când vine vorba despre diagnosticarea pacienţilor. Dr. Irina Oane, medic specialist neurolog, a prezentat la prima ediţie a dezbaterii ,,Epilepsy 360”, organizată de redacţia 360medical.ro, care sunt cele patru provocări pe care le au neurologii din România.
Epilepsia are o prevalenţă de 0,7% din populaţie, iar în România ajunge la 1%. Estimările arată că 5–10% din populaţia globală va suferi de o criză neprovocată până la vârsta de 80 de ani, însă dr. Irina Oane, medic specialist neurolog, susţine că medicii foarte rar văd criza de epilepsie a pacientului pe care trebuie să-l diagnosticheze şi să-l trateze.
,,Prima problemă de care ne lovim atunci când vine vorba de diagnosticul de epilepsie este că trebuie să lucrăm cu ceva ce nu vedem. De cele mai multe ori pacienţii se prezintă cu o poveste, care vine fie din partea pacientului care experimentează criza, dar de cele mai multe ori informaţiile sunt foarte puţine, pentru că pacientul îşi pierde conştienţa şi nu mai ştie ce se întâmplă. Iar în această situaţie recurgem la informaţiile pe care le aduc oamenii din jurul pacientului, rude fraţi, surori, părinţi care ne pot ajuta şi pot îmbunătăţi informaţiile pe care le avem vizavi de aceste evenimente pe care trebuie să le diagnosticăm fără a le vedea”, a declarat dr. Irina Oane, medic neurolog.
În cadrul evenimentului online din seria conferinţelor 360 APT, Acces, politici, terapii, medicul a precizat că de multe ori roagă pacienţii, respectiv aparţinătorii acestora să filmeze o criză de epilepsie, pentru că un filmuleţ spune mai mult decât cuvintele.
,,E dificil să explici în cuvinte şi atunci o poză sau filmuleţele ne ajută extraordinar când dorim să punem diagnosticul de epilepsie”, explicat medicul.
O doua provocare pe care dr. Oane spune că o au medicii neurologi este de-a stabili ce tip de criză are pacientul şi care este cauza epilepsiei.
,,Există foarte multe boli care pot genera epilepsia, iar aceste informaţii le putem obţine cu ajutorul nişte unor investigaţii de bază în epilepsie, dar de foarte multe ori investigaţiile acestea sunt tehnic limitate”, a atras atenţia dr. Irina Oane.
Prima şi cea mai importantă investigaţie în epilepsie este electro-encefalograma (EEG). Ea presupune un un sistem de înregistrare performant care să înregistreze semnalele ce provin din creierul pacientului şi nu de la alte surse electrice din jur, cum ar fi prizele sau să capteze alte zgomote, fiindcă acestea pot interfera cu calitatea înregistrării şi de multe ori pot să ducă la un diagnostic eronat.
,,Pe lângă sistemul şi capacitatea lui de înregistrare este importantă durata înregistrării. Evident, cu cât înregistrăm mai multă activitate cerebrală, cu atât avem şansa să ajungem la un diagnostic corect. Iar această durată lungă ar trebui să includă şi un traseu de somn, adică să înregistrăm funcţia creierului inclusiv în timpul somnului, preferabil în timpul somnului nocturn, fără să fie indus de medicamente, care şi ele ar putea interfera cu ceea ce noi înregistrăm la EEG şi prin urmare, cu capacitatea noastră de a diagnostica forma epilepsiei”, a afirmat medicul.
Pe lângă înregistrarea EEG ar fi binevenită şi o înregistrare video, adică un video EEG care uneori capturează şi crizele pacientului.
,,Tot la acest capitol de diagnostic al cauzei epilepsiei, încadrăm înregistrarea RMN cerebrală, care presupune un protocol specific în epilepsie, cu nişte secţiuni foarte fine care să ne arate fiecare părticică a creierului. Există anumite modificări ale creierului care generează crize şi care sunt milimetrice sau sunt atât de subtile încât nu orice tip de RMN-le e capabil să le capteze”, a completat dr. Irina Oane.
Dacă medicii au toate aceste informaţii, şansa este foarte mare să stabilească un diagnostic corect.
,,O altă provocare, în diagnosticul epilepsiei este faptul că sunt anumite investigaţii greu accesibile în momentul actual pentru pacienţi, cum ar fi testarea genetică, care acum a devenit din ce în ce mai comună sau mai uşor de de accesat, însă în continuare cu o disponibilitate limitată. Şi nu în ultimul rând, în cel de-al patrulea rând, cel mai important lucru este ca pacientul, atunci când are toate aceste investigaţii, să se prezinte la medic. Şi aici e nevoie de un medic specializat pe partea de epilepsie, care poate să integreze toate aceste informaţii, să poată să interpreteze corect o înregistrare EEG şi care mai departe să pună diagnostic corect şi complet”, a completat dr. Irina Oane, medic specialist neurolog.
Vedeţi şi VIDEO Daniela Stanov, UCB Pharma România: Pacientul cu epilepsie merită dreptul la o viaţă normală
