O caracteristică principală a diabetului de tip 1 este pierderea celulelor beta pancreatice care produc insulină. O echipă de cercetători de la Spitalul de Copii din Boston şi Universitatea din Milano a identificat o cale celulară nocivă, care determină moartea celulelor beta pancreatice. Blocarea acestei căi a protejat celulele beta, a dus la creşterea producţiei de insulină şi a prevenit declanşarea diabetului. Primele teste clinice, pentru tratarea diabetului de tip 1 cu un tratament cu anticorpi, ar putea începe în Europa, anul acesta, în luna septembrie.
În testele preclinice cercetătorii au folosit trei modele diferite de diabet şi au descoperit că atunci când calea celulară a fost blocată genetic sau cu un anticorp, celulele pancreatice beta au fost protejate. Studiile pe celule umane şi pe persoanele cu diabet zaharat au fost în concordanţă cu constatările preclinice, pe şoareci. Cercetătorii speră să dezvolte ţinte care să blocheze această cale celulară, pentru tratarea diabetului de tip 1.
Studiul a fost publicat pe 3 februarie în Nature Communications.
Cercetătorii au descoperit că această cale celulară constă dintr-un receptor de moarte celulară, care se află pe celule beta producătoare de insulină, numit TMEM219, cuplat cu factorul de creştere de tip insulinic 3, care leagă proteina IGFBP3, şi care interacţionează cu acest receptor. Cercetătorii au descoperit că atunci când IGFBP3 se leagă de TMEM219, celulele beta mor prin procesul de apoptoză (moarte celulară).
„Bănuim că acesta ar putea fi un mecanism natural pentru a ţine populaţia de celule beta sub control. Credem că în diabet, producţia de IGFBP3 poate fi crescută şi asta duce la o pierdere de celule beta“, spune dr. Paolo Fiorina de la Spitalul de Copii din Boston. Sprijinind această ipoteză, echipa a studiat diferite grupuri de pacienţi cu diabet zaharat şi a găsit niveluri crescute de IGFBP3 în sângele acestora în comparaţie cu persoanele fără diabet. Un nivel crescut de IGFBP3 a fost identificat şi la persoanele cu risc de a dezvolta diabet zaharat şi la şoarecii diabetici şi prediabetici.
Cercetătorii au folosit mai multe mijloace pentru a bloca calea IGFBP3/TMEM219 la şoareci: fie au blocat proteina IGFBP3, fie au şters gena receptorilor TMEM219, sau au folosit o proteină recombinantă, bazată pe TMEM219. Fiecare dintre cele trei abordări a conservat celulele beta, a crescut producţia de insulină şi a întârziat sau a prevenit diabetul. Când echipa a blocat calea pentru o perioadă mai lungă de timp, populaţiile de celule beta au crescut.
Cercetătorii au studiat şi insulele pancreatice umane în care se află celulele beta. Când au expus celulele la IGFBP3, au avut o rată mai mare de deces prin apoptoza. Când au blocat calea IGFBP3/TMEM219, celulele beta au fost protejate şi au continuat să producă insulină.
„Gândirea comună pentru diabetul de tip 1 ar fi că este o boală autoimună. Dar imunoterapia nu vindecă complet diabetul. Credem că dereglarea homeostaziei celulelor beta joacă şi ele un rol, şi că IGFBP3 acţionează ca o betatoxină“, a explicat dr. Fiorina.
Cercetătorul a fondat în 2016, în Italia, compania de biotehnologie Enthera, care dezvoltă medicamente biologice în baza acestor descoperiri. Medicamentele biologice sunt molecule complexe, cu un număr mare de atomi, total diferite de medicamentele obţinute prin sinteză chimică. Biologicele nu pot fi obţinute printr-o reacţie chimică în laborator, ci sunt obţinute cu ajutorul organismelor vii – bacterii, microorganisme, chiar şi ţesuturi de mamifere, fiind produse în mod natural de organism.
Primele teste la om pentru tratarea diabetului de tip 1 cu un tratament cu anticorpi, care să blocheze calea IGFBP3/TMEM219, ar putea începe în Europa, anul acesta, în luna septembrie.
