Cercetătorii de la centrul medical Michigan Medicine, din Statele Unite, au conceput o nouă strategie bazată pe biomarkeri pentru a detecta o complicaţie rară şi mortală cauzată de anticorpii monoclonali utilizaţi în tratamentul mai multor tipuri de cancer.
Într-un studiu publicat marţi, în JACC: CardioOncology, cercetătorii au descoperit că aproape toţi pacienţii cu cancer care au fost diagnosticaţi cu miocardită după ce au fost trataţi cu inhibitori ai punctelor de control imunitare au prezentat semne timpurii de distrugere musculară şi leziuni hepatice.
„În timp ce inhibitorii punctelor de control imunitare au revoluţionat tratamentul diferitelor tipuri de cancer, pacienţii care dezvoltă această complicaţie rară (miocardită) identificată adesea târziu, prezintă cel puţin 50% şanse de deces”, spune dr. Salim Hayek, autor principal al studiului şi director medical al studiului la clinicile centrului cardiovascular de la universitatea Michigan Health.
„Diagnosticarea miocarditei după tratamentul cu inhibitori ai punctelor de control imun este o provocare, având în vedere că nu există un singur test care să o poată diferenţia de alte cauze pentru leziunile cardiace. Până când pacienţii se prezintă la spital, este adesea prea târziu”, spune dr. Hayek.
„Diagnosticarea devreme a pacienţilor ne permite să începem terapia imunosupresoare mai devreme şi să le oferim pacienţilor o şansă mai mare de supravieţuire”, a precizat medicul.
Inhibitorii punctului de control imunitar (ICI) sunt anticorpi monoclonali care îmbunătăţesc sistemul imunitar al organismului şi răspunsul acestuia împotriva celulelor canceroase.
Există un risc potenţial ca activitatea imunitară crescută a medicamentului să se întoarcă împotriva organismului pacientului, provocându-i leziuni la aproape orice sistem de organe, miocardita fiind cea mai gravă complicaţie.
Cercetătorii au analizat peste 2.600 de pacienţi cu cancer trataţi cu inhibitori ai punctelor de control imun la universitatea Michigan Health în perioada iunie 2014 - decembrie 2021. Marea majoritate a pacienţilor diagnosticaţi cu miocardită ICI au prezentat, de asemenea, semne precoce de leziuni musculare şi leziuni hepatice, chiar înainte de spitalizare.
Dintre aceşti pacienţi, 95% au avut cel puţin trei biomarkeri crescuţi, comparativ cu doar 5% dintre pacienţii fără miocardită.
Dintre biomarkerii non-cardiaci, creatinfosfokinaza, care semnalează leziuni musculare, a fost cel mai strâns legată de dezvoltarea miocarditei ICI, precum şi de moartea din orice cauză.
„Este logic ca miocardita legată de inhibitorii punctelor de control imunitar să nu apară izolat, având în vedere că un sistem imunitar dezlănţuit se aşteaptă să afecteze mai multe organe şi în special muşchii”, a explicat co-autorul studiului, dr. Joe-Elie Salem, profesor. de medicină la Sorbonne Université din Paris şi un expert de top în domeniul miocarditei ICI.
„O mare varietate de antigene vizate de celulele T auto-reactive stimulate de ICI sunt împărţite între miocard şi muşchii periferici. Miozita, sau leziunea musculară (inflamaţia cronică a muşchilor), este o componentă centrală a complicaţiilor legate de această clasă de medicamente”, a precizat savantul.
Cercetătorii concluzionează în studiul lor, că în acest caz clinicienii ar trebui să monitorizeze pacienţii cu ICI în mod regulat pentru biomarkeri care pot semnala daune în alte părţi ale organismului, inclusiv pentru creatinfosfokinază (creatinkinază) pentru leziuni musculare, aspartat aminotransferază (AST) şi alanin aminotransferază (ALT) pentru leziuni hepatice şi lactat dehidrogenază pentru leziuni tisulare.
„Anomaliile acestor biomarkeri ar trebui să-i determine pe clinicieni să testeze leziuni cardiace folosind troponina de înaltă sensibilitate”, a concluzionat dr. Hayek.
„Pacientului suspectat de miocardită a punctului de control imun ar trebui să i se măsoare nivelurile de creatinfosfokinază. Dacă este scăzut sau în limite normale, atunci diagnosticul de miocardită a punctului de control imun este foarte puţin probabil”, a mai precizat medicul.
