O abordare nouă de tratament, care foloseşte chimioterapia şi un tratament cu iod radioactiv introdus direct în tumoră printr-un implant cu gel, a încetinit creşterea cancerului şi a eliminat 80% dintre tumorile la şoareci. Tratamentul a funcţionat chiar şi la şoarecii cu tumori greu de tratat.
Ar putea deveni cancerul pancreatic o boală de domeniul trecutului? Cercetători de la universitatea Duke, din Statele Unite, au testat un implant pe bază de gel cu care au tratat cancerul pancreatic la modelele de şoareci şi au descoperit că tratamentul, nu numai că a încetinit creşterea tumorilor, dar le-a şi ucis în proporţie de 80%. Abordarea a funcţionat şi la şoarecii cu tumori rezistente.
„Am analizat peste 1.100 de studii pe modele preclinice şi nu am găsit niciodată rezultate în care tumorile să se fi micşorat şi să dispără la fel ca în cazul tratamentului nostru”, a declarat Jeff Schaal, care a efectuat cercetarea în timpul studiului său de doctorat la Duke, într-un comunicat al universităţii.
„Când literatura de specialitate spune că ceea ce vedem nu se întâmplă, atunci am ştiut că avem ceva extrem de interesant”, a precizat cercetătorul.
Cancerul pancreatic reprezintă 3,2% din toate cazurile de cancer. În ciuda ratei scăzute a cazurilor, este dificil de tratat, fiind în prezent a treia cauză de deces cauzată de cancer.
Acest cancer este greu de tratat pentru că tumorile pancreatice generează de multe ori mutaţii genetice agresive pe care medicamentele actuale dezvoltate împotriva cancerului nu le pot învinge. Mai mult, medicii descoperă cancerul pancreatic în stadiile sale târzii, când boala s-a răspândit deja în alte părţi ale corpului.
Tratamentele actuale pentru cancerul pancreatic folosesc chimioterapia, pentru a opri reproducerea celulelor, combinată cu un fascicul de radiaţii care vizează tumora. Tratmentul nu garantează un remediu, deoarece este necesară o anumită cantitate de radiaţii care trebuie să ajungă în tumoră pentru ca terapia să aibă efect. Acest prag este greu de atins fără a produce efecte secundare severe pentru pacient.
O altă metodă de tratament propusă implică implantarea direct în tumoră a unei probe radioactive acoperite cu titan. Titanul poate provoca însă leziuni extinse în corp dacă este lăsat în organism pe o perioadă mai lungă de timp.
„Nu există o modalitate bună de a trata cancerul pancreatic în acest moment”, spune Schaal.
Abordarea experimentală din recentul studiu a implicat utilizarea medicamentelor de chimioterapie deja utilizate cu o nouă metodă de expunere a tumorii la radiaţii. În loc de un fascicul extern care traversează ţesutul sănătos pentru a ajunge la tumoră, tratamentul adaugă iod radioactiv-131 direct în tumoră.
Oamenii de ştiinţă introduc iodul radioactiv-131 într-o substanţă asemănătoare gelului, pentru a evita interacţiunea cu ţesutul sănătos necanceros. Când iodul-131 este absorbit de organism, iradierea se opreşte.
Autorii studiului au testat noul tratament în combinaţie cu medicamentul pentru chimioterapie paclitaxel pe mai multe modele de şoarece cu cancer pancreatic. Cancerele la şoareci au apărut sub piele prin mai multe mutaţii genetice despre care se ştie că provoacă boala.
Cercetătorii au avut, de asemenea, un alt grup de şoareci cu tumori în pancreas, mult mai dificil de tratat.
Abordarea a avut o rată de răspuns de 100% în toate modelele de şoarece şi a eliminat cu succes tumorile în 80% dintre cazuri. În plus, tratamentul nu a produs efecte secundare suplimentare în afară de cele rezultate în urma chimioterapiei.
„Credem că radiaţia constantă permite medicamentelor să interacţioneze cu efectele sale mai puternic decât permite terapia cu fascicul extern”, explică Schaal. „Asta ne face să credem abordarea ar putea funcţiona mai bine decât iradierea cu fascicul extern, şi pentru multe alte tipuri de cancer”, a mai precizat cercetătorul.
În următoarea etapă, cercetătorii vor să testeze abordarea pe animale mari pentru a vedea dacă terapia este realizabilă folosind instrumentele clinice existente şi tehnicile de endoscopie pe care medicii le folosesc în prezent. Dacă funcţionează, există speranţă să primească undă verde pentru un studiu clinic de fază 1 la oameni.
Studiul a fost publicat, săptămâna trecută, în revista Nature Biomedical Engineering.
