Oamenii de ştiinţă au descoperit că grăsimea care pătrunde în ţesutul cicatricial al inimii la persoanele care au suferit un infarct este factorul care conduce tulburările de ritm cardiac.
Infarctul cardiac produce cicatrici în inima, lăsând pacienţii vulnerabili la tulburări de ritm cardiac care pot duce la moarte subită.
Deşi nu toţi cei care au suferit un infarct cardiac vor dezvolta o aritmie, dacă o fac, spun oamenii de ştiinţă, se va întâmpla, de obicei, la aproximativ trei ani după infarct. La aceşti pacienţi, în trei ani pătrunde şi grăsime în peretele inimii, în regiunea cicatricilor. Până acum, însă, relaţia dintre aceste depozite de grăsime şi dezvoltarea aritmiilor a fost neclară.
Un studiu clinic combinat, condus de cercetători de la Johns Hopkins şi universitatea din Pennsylvania, Statele Unite, arată că grăsimea care pătrunde în ţesutul cicatricial este forţa motrice din spatele dezvoltării tulburărilor de ritm cardiac.
Rezultatele echipei au fost publicate, joi, în Nature Cardiovascular Research.
Cercetătorii şi-au propus să afle dacă cicatricile în inimă sau prezenţa grăsimii în peretele inimii – sau ambele – pot provoca aritmii la pacienţii post-infarct.
Pentru asta, cercetătorii au analizat mai întâi imaginile inimii pacienţilor pentru a identifica cicatricile şi locurile din peretele inimii pe unde pătrund grăsimile. Deoarece cicatricile din inimă sunt vizualizate pe RMN-ul cu contrast, în timp ce grăsimea poate fi văzută doar pe scanările CT cu contrast, echipa nu a avut la îndemână înregistrări ale pacienţilor cu ambele tipuri de date imagistice disponibile.
Astfel, cercetătorii au decis să realizeze un studiu clinic prospectiv, pentru a identifica pacienţii post-infarct, programaţi pentru a fi supuşi unui tratament invaziv pentru aritmie, cărora li s-au efectuat atât un RMN, cât şi o scanare CT.
Ei au identificat 24 de pacienţi şi au folosit imaginile RMN şi CT ale acestora pentru a crea primele modele digitale ale inimii pacienţilor bazate pe aceste imagini. Echipa a folosit aceste modele digitale pentru a înţelege cum apar tulburările de ritm cardiac la aceşti pacienţi.
Cu ajutorul rezultatele simulărilor şi a înregistrărilor electrice obţinute din inimile pacienţilor în timpul procedurii de tratament, cercetătorii şi-au dat seama care este rolul grăsimii penetrante în aritmiile letale.
Cu ajutorul modelelor personalizate ale inimilor pacienţilor, executate de Eric Sung, primul autor al lucrării, cercetătorii au stabilit că o cantitate mai mare de grăsime din peretele inimii unui pacient este predictivă pentru o probabilitate crescută de aritmie; în schimb, o cantitate mai mare de cicatrici ale inimii nu a fost asociată cu o probabilitate crescută de aritmie.
Folosind atât modelul de inimă al pacientului, cât şi înregistrările clinice obţinute în timpul procedurii, s-a descoperit că prezenţa grăsimii în peretele inimii încetineşte conducerea semnalelor electrice care stau la baza ritmului cardiac, făcându-le mai probabil să se comporte într-un mod dezordonat.
În general, studiul a demonstrat că pătrunderea grăsimii în inimă, mai degrabă decât cicatrizarea, este motivul principal pentru apariţia aritmiei la aceşti pacienţi.
Astfel, aceste descoperiri arată că grăsimea, care pătrunde în pereţii inimii, are un rol semnificativ în aritmiile post-infarct.
Descoperirea contrazice cunoaşterea actuală, care consideră cicatricile inimii drept principalul motiv pentru tulburările de ritm cardiac la pacienţii cu infarct.
Oamenii de ştiinţă speră că aceste noi cunoştinţe vor motiva strategii terapeutice noi, specifice pacientului, pentru a atenua tulburările de ritm cardiac.
De exemplu, cunoaşterea modului în care grăsimea este distribuită în inimă va afecta modul în care sunt livrate ablaţiile cu cateter pentru a trata aritmiile, spun autorii studiului.
De asemenea, cercetătorii văd, pe viitor, implementarea de noi strategii farmacologice care să reducă gradul de penetrare a grăsimilor în inima pacienţilor după un infarct, scăzând astfel apariţia evenimentelor aritmice.
În continuare oamenii de ştiinţă şi-au propus să crească dimensiunea cohortei de pacienţi pentru a valida aceste descoperiri.
De asemenea, cercetătorii îşi propun să examineze dacă grăsimea penetrantă joacă un rol în tulburările de ritm cardiac şi în alte boli de inimă.
