Cea mai frecventă formă de cancer pancreatic, adenocarcinomul pancreatic ductal (PDAC), este unul dintre cele mai dificil de tratat eficient, cu o rată de supravieţuire la un an de 24% şi o rată de supravieţuire la cinci ani de doar 9%. Noi cercetări publicate recent arată că o combinaţie de tratament poate îmbunătăţi semnificativ supravieţuirea şoarecilor imunocompetenţi cu tumori PDAC care captează proprietăţile cancerului pancreatic uman.
Cercetări preclinice publicate în revista Journal for ImmunoTherapy of Cancer indică o nouă opţiune de tratament promiţătoare pentru persoanele cu cancer pancreatic.
O echipă de la Centrul american de cancer din Virginia, VCU Massey Comprehensive, şi de la Institutul de medicină moleculară (VIMM) sugerează că, atunci când este utilizat într-o formă care poate fi administrată direct în celula tumorală, acidul poliinosin-policitidilic (pIC) suprimă creşterea tumorală, induce moartea celulelor canceroase şi îmbunătăţeşte supravieţuirea în modelele animale cu cea mai frecventă formă de cancer pancreatic.
Cercetătorii au concluzionat, de asemenea, că atunci când este utilizat ca monoterapie sau în combinaţie cu un medicament standard de îngrijire, cum ar fi gemcitabina, pIC - un ARN dublu catenar care acţionează ca un imunostimulator - este sigur şi netoxic pentru celulele pancreatice normale, ceea ce indică faptul că această abordare ar putea avea un potenţial translaţional pentru a îmbunătăţi supravieţuirea persoanelor cu PDAC.
Studiile clinice anterioare cu pIC au arătat o activare limitată a răspunsului imunitar şi niciun efect antitumoral detectabil în melanom sau alte tipuri de cancer.
Cu toate acestea, atunci când este livrat în citoplasma celulei tumorale cu ajutorul polietileniminei (PEI), un polimer sintetic, solubil în apă, pIC poate intra cu succes în celulă şi poate stimula moartea celulelor tumorale.
Cercetarea actuală documentează un răspuns profund la animalele cu PDAC atunci când pIC este livrat în mod eficient în celulele tumorale cu ajutorul PEI.
Studiile anterioare de laborator şi preclinice au arătat că această metodă este, de asemenea, eficientă într-o serie de alte tipuri de cancer, inclusiv cancerul de sân, melanomul şi cancerul de ficat, spune Paul B. Fisher, profesor la departamentul de genetică umană şi moleculară de la facultatea de medicină VCU, specialist în cercetarea cancerului la Massey şi director al VIMM.
„Studiind acest fenomen la şoareci cu un sistem imunitar intact, am descoperit că funcţionează excepţional de bine în PDAC, prelungind viaţa într-un grad uimitor doar de unul singur şi îmbunătăţit şi mai mult în combinaţie cu gemcitabina. Nimic de genul acesta nu a mai fost observat până acum atunci când se analizează molecula originală pIC fără utilizarea PEI sau alte modalităţi terapeutice în PDAC", a declarat el într-un comunicat al centrului.
Studiul demonstrează, de asemenea, mecanismul de eficacitate al pIC şi rolul profund al sistemului imunitar în această cale.
PIC activează Stat1, o moleculă de stimulare a expresiei genice, care, la rândul său, activează chemokinele - proteine care stimulează migrarea celulelor imunitare - pentru a intensifica răspunsul sistemului imunitar la celulele canceroase.
Reacţia transformă macrofagele M2 asociate tumorii în macrofage M1, transformând mecanismul molecular, care este responsabilă pentru crearea celulelor canceroase, într-un sistem care atacă cancerul.
Deoarece profilurile de toxicitate atât a gemcitabinei, cât şi a pIC sunt cunoscute, oamenii de ştiinţă sunt încrezători că abordarea este sigură pentru a trece la testarea eficienţei sale în studiile pe oameni.
„PDAC este o boală devastatoare. Datele noastre de supravieţuire sunt atât de încurajatoare la aceşti şoareci, încât considerăm că impactul potenţial al tratamentului nostru asupra oamenilor va fi semnificativ", au scris autorii noii cercetări.
Într-o altă concluzie promiţătoare a studiului, pretratarea şoarecilor cu pIC înainte de dezvoltarea cancerului a încetinit eventuala creştere a tumorii cu aproximativ 60%, ceea ce sugerează că molecula a indus un efect protector, asemănător unui vaccin, la şoareci.
Acesta este un domeniu pe care cercetătorii l-au identificat ca necesitând studii suplimentare, pentru a investiga posibilele implicaţii în prevenirea cancerului.
Echipa a declarat că, deşi rezultatele pozitive ale acestui studiu sunt demonstrate în mod specific în cazul cancerului pancreatic, abordarea ar trebui să funcţioneze în mai multe tipuri de cancer şi ar putea deveni o terapie generalizată în combinaţie cu standardele de îngrijire specifice cancerului.
În plus, datele încurajatoare din studiile de fază I care utilizează pIC-PEI (BO-112) ca agent unic sau în combinaţie cu inhibitorul punctului de control imunitar anti-PD-1, au fost considerate sigure şi uşor de gestionat la pacienţii cu cancere solide agresive, altele decât PDAC.
