Oamenii de ştiinţă au identificat un compus care poate opri fibroza cardiacă.
Cercetătorii de la facultatea de medicină a universităţii din Colorado (CU) au descoperit un nou mecanism de încetinire a cicatrizării ţesutului cardiac - un proces cunoscut sub numele de fibroză cardiacă.
„Fibroza cardiacă apare ca răspuns la o varietate de solicitări”, spune autorul corespondent al studiului, Timothy McKinsey, profesor de medicină la divizia de cardiologie.
„În anumite cazuri poate fi bună, de exemplu, în cazul unui atac de cord când o cantitate semnificativă din muşchiul cardiac moare, acel muşchi trebuie înlocuit cu ceva. În acest caz, cicatrizarea fibrotică împiedică inima să se rupă şi previne astfel, decesul”, explică profesorul.
„Dar ne interesează fibroza patologică, care este o fibroză necontrolată şi apare la persoane care au hipertensiune arterială de lungă durată sau alte comorbidităţi. Asta poate provoca rigidizarea inimii şi poate duce la disfuncţie diastolică”.
Un inhibitor unic
Studiul echipei de la CU, publicat vineri, în revista Asociaţiai Americane a Inimii, Circulation Research, arată că un compus, denumit SW033291 încetineşte fibroza prin inhibarea acţiunii 15-hidroxiprostaglandinei dehidrogenazei (15-PGDH), o enzimă care degradează eicosanoizii, acele molecule de semnalizare a lipidelor care ajută la prevenirea fibrozei.
„Fibroza cronică este considerată a fi un jucător major în patogeneza insuficienţei cardiace”, spune prof. McKinsey. „Insuficienţa cardiacă afectează milioane de oameni din întreaga lume şi nu există terapii bune pentru a preveni sau vindeca fibroza cardiacă. De aceea am iniţiat aceste studii”, a mai precizat el.
Eficacitate în probele umane
Echipa de cercetare şi-a început studiul prin efectuarea unor screening-uri de mare capacitate supra fenotipului, folosind un număr mare de compuşi, în încercarea de a bloca activarea fibroblastelor, celulele responsabile de declanşarea fibrozei.
Eu au identificat nouă molecule mici care au capacitatea de a bloca activarea fibroblastelor inimii, plămânilor şi rinichilor. Dintre cele nouă molecule, compusul SW033291 pare cel mai promiţător.
În plus faţă de testele de laborator şi modelele animale, cercetătorii CU au lucrat alţi cercetători pentru a crea o nouă biobancă de celule fibroblaste cardiace umane defecte, prelevate de la pacienţii care au primit transplanturi de inimă, precum şi fibroblaste cardiace de control de la donatori sănătoşi.
Compusul SW033291 a prezentat o capacitate remarcabilă de a inversa starea activată a fibroblastelor cardiace umane care eşuează, spune McKinsey, susţinând ideea că inhibarea 15-PGDH ar putea fi o abordare utilă pentru ameliorarea fibrozei cardiace la pacienţi.
Pasii urmatori
Echipa intenţionează să se concentreze asupra rolurilor enzimei 15-PGDH în diferite populaţii de celule, inclusiv fibroblaste, celule imune şi cardiomiocite. De asemenea, cercetătorii vor să efectueze studii suplimentare de eficacitate cu SW033291, testându-l în modele mai severe de fibroză cardiacă şi disfuncţie diastolică.
Gupul intenţionează, de asemenea, să analizeze mai îndeaproape funcţiile diferitelor eicosanoide în inhibarea activării fibroblastelor şi modul în care acestea activează căile de semnalizare pentru a preveni fibroblastele să provoace fibroză.
„Această cercetare a condus la identificarea unei noi căi care reglează fibroza cardiacă”, spune profesorul McKinsey.
Potrivit autorilor, nu există studii asupra rolului enzimei 15-PGDH în inimă, iar acest studiu deschide noi căi de cercetare şi sugerează modalităţi de a viza fibroza cardiacă pentru a trata o multitudine de boli ale inimii, inclusiv insuficienţa cardiacă.
