Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi aproximativ 500 de experţi au convenit pentru prima dată ce înseamnă ca o boală să se răspândească prin aer, în încercarea de a evita confuzia de la începutul pandemiei de Covid-19.
OMS a extins definiţia agenţilor patogeni aeropurtaţi - cum ar fi SARS-CoV-2 care provoacă Covid-19, gripa şi rujeola - pentru a include momentul în care picăturile respiratorii se răspândesc în aer şi când ajung pe o persoană, indiferent de mărimea picăturii.
Noul raport îşi propune să elimine confuzia legată de modul în care „se descrie transmiterea prin aer a agenţilor patogeni care pot provoca infecţii la om", potrivit OMS.
Agenţia de sănătate a ONU cu sediul la Geneva a publicat joi un document tehnic pe această temă, indicând că este primul pas spre a găsi o modalitate mai bună de prevenire a acestui tip de transmitere, atât pentru bolile existente, cum ar fi rujeola, cât şi pentru viitoarele ameninţări pandemice.
Expresia „transmitere prin aer" poate fi utilizată pentru boli infecţioase în care tipul principal de transmitere implică agentul patogen care se transmite prin aer sau este suspendat în aer pentru a descrie momentul în care particulele respiratorii infecţioase devin aeropurtate şi se răspândesc, în conformitate cu alţi termeni precum boli „transmise prin apă", care sunt înţelese în diferite discipline şi de către public. Subcategoriile de „transmitere prin aer" şi „depunere directă" pot fi ambele încadrate în această expresie generală, potrivit raportului tehnic al OMS publicat joi.
Astfel, potrivit documentului, „transmiterea pe calea aerului" se referă la momentul în care particule respiratorii infecţioase sunt expulzate în aer, de exemplu în urma tusei sau strănutului, şi pătrund în tractul respirator al unei alte persoane care le inhalează, potrivit OMS.
Subcategoria „depunere directă" se referă la situaţiile în care particulele respiratorii infecţioase expulzate în aer aterizează direct pe gura, nasul sau ochii unei alte persoane, putând provoca infecţii.
Aceşti descriptori pot implica particule „pe un spectru de dimensiuni" care pot fi expulzate atât pe distanţe scurte, cât şi pe distanţe lungi, potrivit OMS. Asta înseamnă că nu există un prag sau o limită de dimensiune a particulelor atunci când se utilizează terminologia actualizată.
Aproape 500 de experţi au contribuit la definiţie, inclusiv fizicieni, profesionişti din domeniul sănătăţii publice şi ingineri, dintre care mulţi au fost în dezacord cu privire la subiect în trecut.
„Acest raport este important pentru că va permite o comunicare mai bună şi mai clară cu publicul cu privire la transmiterea agenţilor patogeni şi la modul în care se poate reduce riscul de transmitere", a declarat joi,pentru CNN, Linsey Marr, cercetător în domeniul aerosolilor şi profesor la Virginia Tech, care este membru al grupului de consultare din spatele noului raport.
În primele zile ale Covid-19 în 2020, aproximativ 200 de oameni de ştiinţă specialişti în aerosoli s-au plâns public că OMS nu a avertizat oamenii cu privire la riscul că virusul s-ar putea răspândi prin aer. Acest lucru a condus la un accent excesiv pe măsuri precum spălarea mâinilor pentru a opri virusul, mai degrabă decât să se concentreze pe ventilaţie, au spus ei.
„Înainte de acest raport, o înţelegere defectuoasă a transmiterii bolilor infecţioase prin aer a cauzat o mulţime de comunicări greşite cu privire la modul în care virusul care provoacă boala Covid-19 a fost transmis şi la modul în care oamenii ar putea să se protejeze cel mai bine. De exemplu, ştergerea cumpărăturilor nu a fost o bună utilizare a timpului pentru luarea măsurilor de protecţie", a declarat Marr.
Agenţiile de sănătate publică au ezitat să folosească cuvântul „transmis prin aer" din cauza diferenţelor de înţelegere între experţi cu privire la ceea ce înseamnă acest cuvânt, a precizat ea.
Specialiştii speră că acest raport va permite comunicatorilor din domeniul sănătăţii publice să folosească cuvântul „transmis prin aer", „deoarece este cel mai simplu şi mai clar mod de a explica unei persoane obişnuite cum ar putea fi transmisă o boală", a mai menţionat ea.
Raportul OMS precizează că noua terminologie pentru agenţii patogeni aeropurtaţi este în concordanţă cu modul în care pot fi descrise alte boli, cum ar fi „transmise prin apă" sau „transmise prin sânge" (cum sunt HIV sau hepatita).
Terminologia din noul raport îi poate ajuta pe oamenii de ştiinţă din toate disciplinele să ajungă la un acord şi la o mai mare claritate în descrierea agenţilor patogeni care se transmit prin aer, a declarat joi Jeremy Farrar, cercetător şef al OMS, într-o declaraţie video.
Nevoia unui astfel de consens a devenit evidentă în momentul de vârf al pandemiei Covid-19.
El a declarat într-un interviu că noua definiţie este mai mult decât Covid, şi a adăugat că la începutul pandemiei exista o lipsă de dovezi disponibile şi experţii, inclusiv OMS, au acţionat cu „bună-credinţă". În acel moment, Farrar era şeful organizaţiei de caritate Wellcome Trust şi a consiliat guvernul britanic cu privire la pandemie.
În timpul pandemiei, au fost folosiţi diverşi termeni în moduri diferite pentru a descrie felul în care coronavirusul se putea răspândi, provocând multă confuzie - termeni precum transmitere pe calea aerului, transmitere prin aer sau transmitere prin aerosoli.
„Am putut vedea cu toţii că diferitele discipline descriau lucrurile în moduri diferite. Oameni din toate aceste expertize ştiinţifice foloseau limbaje diferite şi, prin urmare, într-un fel, vorbeau unii pe lângă alţii, în loc să lucreze împreună", a declarat Farrar.
În aceeaşi perioadă, un grup de oameni de ştiinţă a îndemnat OMS să fie mai deschisă în ceea ce priveşte probabilitatea ca oamenii să poată contracta virusul din picăturile care plutesc în aer.
Dacă noul raport al OMS ar fi fost în vigoare înainte de pandemia Covid-19, „oficialii din domeniul sănătăţii publice ar fi putut descrie transmiterea ca fiind 'pe calea aerului' şi să fi recomandat imediat purtarea măştilor medicale, fapt ce ar fi subliniat importanţa unei bune ventilaţii în interior şi ar fi redus accentul pus pe distanţare şi spălarea mâinilor", a declarat Marr.
„Particulele respiratorii există într-un continuum larg de dimensiuni şi totuşi, timp de decenii, am folosit o limită de 5-10 microni, sub care particulele erau considerate aerosoli şi peste care erau considerate picături", a declarat joi Justman, care nu a fost implicată în noul raport al OMS.
Raportul recomandă să nu se mai folosească o dimensiune limită.
Noul raport „reprezintă o îmbunătăţire", deoarece clarifică într-o oarecare măsură terminologia care a fost folosită timp de mulţi ani pentru a descrie transmiterea prin aer a particulelor mai mari şi mai mici, spun specialiştii comentând noile clarificări ale Raportului OMS.
În cazul virusului care provoacă Covid-19, „unele agenţii şi oameni de ştiinţă au crezut în mod eronat că răspândirea se face doar prin picături, care nu călătoresc la fel de departe ca particulele mai mici. A fost nevoie de ceva timp pentru a recunoaşte că ambele pot permite transmiterea. Acest lucru este probabil valabil pentru majoritatea, probabil pentru toate virusurile respiratorii, deşi specificul poate varia", a declarat pentru CNN un alt specialist, care nu a fost implicat în noul raport al OMS.
Potrivit acestuia, „Au existat multe eşecuri în abordarea pandemiei, ar fi fost util să existe o mai mare claritate, dar nu cred că ar fi făcut o mare diferenţă în general", a precizat acesta. „I-ar fi ajutat pe oameni să se protejeze mai bine, dar oricum nu aveam la dispoziţie echipamente de protecţie personală adecvate".
