Oamenii de ştiinţă de la Cambridge au testat cu succes un pancreas artificial pacienţii care trăiesc cu diabet zaharat de tip 2. Dispozitivul, alimentat de un algoritm dezvoltat la universitatea din Cambridge, a dublat timpul petrecut de pacienţi în intervalul ţintă pentru glucoză în comparaţie cu tratamentul standard şi a înjumătăţit timpul petrecut cu niveluri ridicate de glucoză.
Se estimează că aproximativ 415 milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu diabet zaharat de tip 2, care costă aproximativ 760 de miliarde de dolari în cheltuieli anuale globale pentru sănătate.
Potrivit Diabetes UK, numai în Marea Britanie, peste 4,9 milioane de oameni au diabet, dintre care 90% au diabet de tip 2, iar estimările arată că acest lucru costă Sistemul public de sănătate (NHS) 10 miliarde de lire sterline pe an.
Diabetul de tip 2 face ca nivelurile de glucoză (zahăr din sânge) să devină prea ridicate. De obicei, nivelul de zahăr din sânge este controlat de eliberarea de insulină, dar în diabetul de tip 2 producţia de insulină este perturbată.
În timp, acest lucru poate provoca probleme grave, inclusiv leziuni ale ochilor, rinichilor şi nervilor şi boli de inimă.Boala este de obicei gestionată printr-o combinaţie de modificări ale stilului de viaţă – o dietă îmbunătăţită şi mai mult exerciţiu, de exemplu – şi medicamente, cu scopul de a menţine nivelul scăzut de glucoză.
Cercetătorii de la Institutul de ştiinţe metabolice Wellcome-MRC a universităţii din Cambridge au dezvoltat un pancreas artificial care poate ajuta la menţinerea unui nivel sănătos de glucoză.
Dispozitivul combină un monitor pentru glucoză şi o pompă de insulină cu o aplicaţie dezvoltată de echipă, cunoscută sub numele de CamAPS HX. Această aplicaţie este condusă de un algoritm care estimează câtă insulină este necesară pentru a menţine nivelurile de glucoză în intervalul ţintă.
Oamenii de ştiinţă au arătat anterior că un pancreas artificial condus de un algoritm similar este eficient pentru pacienţii care trăiesc cu diabet de tip 1, de la adulţi până la copiii foarte mici. De asemenea, ei au testat cu succes dispozitivul la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 care necesită dializă renală.
Echipa a raportat miercuri, în Nature Medicine, primul test al dispozitivului într-o populaţie mai largă care trăieşte cu diabet de tip 2 (care nu necesită dializă renală).
Spre deosebire de pancreasul artificial folosit pentru diabetul de tip 1, această nouă versiune este un sistem cu buclă complet închisă – în timp ce pacienţii cu diabet de tip 1 trebuie să spună pancreasului lor artificial că sunt pe cale să mănânce pentru a permite ajustarea insulinei, cu această versiune pot lăsa dispozitivul să funcţioneze complet automat.
Cercetătorii au recrutat 26 de pacienţi de la Clinica Wolfson de Diabet şi Endocrinologie a spitalului Addenbrooke, parte din Cambridge University Hospitals NHS Foundation Trust, şi un grup local de cabinete de medicină generală.
Pacienţii au fost alocaţi aleatoriu într-unul din cele două grupuri - primul grup a testat pancreasul artificial timp de opt săptămâni şi apoi a trecut la terapia standard cu injecţii zilnice multiple de insulină; al doilea grup a urmat mai întâi această terapie de control şi apoi, după opt săptămâni, a trecut la pancreasul artificial.
Echipa a folosit mai multe tipuri de măsurători pentru a evalua cât de eficient a funcţionat pancreasul artificial.
Prima a fost proporţia de timp pe care pacienţii l-au petrecut cu nivelul de glucoză într-un interval ţintă cuprins între 3,9 şi 10,0 mmol/L. În medie, pacienţii care foloseau pancreasul artificial şi-au petrecut două treimi (66%) din timp în intervalul ţintă - dublu faţă de cel de control (32%).
O a doua măsură a fost proporţia de timp petrecut cu niveluri de glucoză peste 10,0 mmol/L. În timp, nivelurile ridicate de glucoză cresc riscul de complicaţii potenţial grave. Pacienţii care au beneficiat de terapia de control şi-au petrecut două treimi (67%) din timp cu niveluri ridicate de glucoză, care s-a redus la jumătate (33%) atunci când au folosit pancreasul artificial.
Nivelurile medii de glucoză au scăzut – de la 12,6 mmol/L atunci când s-a administrat terapia de control la 9,2 mmol/L în timpul utilizării pancreasului artificial.Aplicaţia a redus, de asemenea, nivelurile unei molecule cunoscute sub numele de hemoglobină glicată - HbA1c.
Hemoglobina glicată se dezvoltă atunci când hemoglobina, o proteină din celulele roşii din sânge care transportă oxigenul în întregul corp, se combină cu glucoza din sânge, devenind „glicatată”.
Măsurând HbA1c, clinicienii pot obţine o imagine de ansamblu a nivelurilor medii de zahăr din sânge ale unei persoane pe o perioadă de săptămâni sau luni.
Pentru persoanele cu diabet, cu cât HbA1c este mai mare, cu atât este mai mare riscul de a dezvolta complicaţii legate de diabet. După terapia de control, nivelurile medii de HbA1c au fost de 8,7%, în timp ce după utilizarea pancreasului artificial au fost de 7,3%.
Niciun pacient nu a prezentat un niveluri periculos de scăzute ale zahărului din sânge (hipoglicemie) în timpul studiului. Un pacient a fost internat în spital în timp ce folosea pancreasul artificial, din cauza unui abces la locul canulei pompei.
„Mulţi oameni cu diabet zaharat de tip 2 se luptă să îşi gestioneze nivelul zahărului din sânge folosind tratamentele disponibile în prezent, cum ar fi insulina. injecţii. Pancreasul artificial poate oferi o abordare sigură şi eficientă pentru a-i ajuta, iar tehnologia este simplu de utilizat şi poate fi implementată în siguranţă acasă”, a declarat dr. Charlotte Boughton, de la Institutul de ştiinţe metabolioce Wellcome-MRC, al universităţii din Cambridge, care a condus studiul.
Una dintre barierele în calea utilizării pe scară largă a terapiei cu insulină a fost îngrijorarea cu privire la riscul de hipoglicemie severă – niveluri periculos de scăzute ale zahărului din sânge.
„Am descoperit că niciun pacient din studiul nostru nu a experimentat aceste niveluri scăzute şi că pacienţii au petrecut foarte puţin timp cu niveluri de zahăr din sânge mai mici decât nivelurile ţintă”, a declarat la rîndul său dr. Aideen Daly, de la Institutul de ştiinţe metabolice Wellcome-MRC.
Feedback-ul participanţilor a sugerat că aceştia au fost fericiţi că nivelul de glucoză le este controlat automat de către sistem, iar nouă din zece (89%) au raportat că au petrecut, în general, mai puţin timp gestionând diabetul.
Utilizatorii au evidenţiat ca beneficii cheie eliminarea nevoii de injecţii sau testare prin înţepătură în deget şi creşterea încrederii în gestionarea glicemiei.
Dezavantajele au inclus anxietate crescută cu privire la riscul de hipoglicemie, şi neplăceri practice legate de purtarea dispozitivelor.
Echipa intenţionează acum să efectueze un studiu multicentric mult mai amplu şi a prezentat dispozitivul spre aprobare autorităţii de reglementare, cu scopul de a-l face disponibil comercial pentru pacienţii ambulatori cu diabet zaharat de tip 2.
Cercetarea a fost susţinută de Centrul de Cercetare Biomedicală Cambridge şi de Institutul Naţional pentru Cercetare în Sănătate şi Îngrijire (NIHR).
