Una dintre cauzele majore ale pierderii dinţilor este inflamaţia şi slăbirea structurilor de susţinere ale acestora cauzate de infecţia bacteriană. Afecţiunea e cunoscută sub numele de parodontită.
Cavitatea bucală găzduieşte o multitudine de microorganisme, inclusiv bacterii care, în general, menţin o relaţie simbiotică (reciproc avantajoasă), sau neutră cu gazda, dar sunt, de asemenea, capabile să iniţieze multe boli.
Infecţiile bucale, printre care şi parodontita, apar atunci când bacteriile prezente în cavitatea bucală se asociază în biofilme, un agregat de microorganisme în care celulele se alipesc una de alta şi apoi de o suprafaţă.
Într-un studiu publicat de curând în International Journal of Environment and Public Health Research, un grup de cercetători condus de Naoki Toyama, asistent-profesor la Universitatea Okayama, din Japonia, dezvăluie descoperiri importante care ar putea oferi noi direcţii şi strategii de tratament pentru parodontită.
Ştiind că opţiunile de tratament disponibile în prezent se dovedesc de multe ori inadecvate, specialiştii şi-au dorit să înţeleagă mai bine cum apare şi cum se dezvoltă această boală a gingiilor.
Ei au pornit de la faptul că fiziologia unui individ afectează în mod direct dezvoltarea infecţiei, şi că deosebirile genetice dintre gazde contribuie la diferenţele de susceptibilitate ale agenţilor patogeni specifici şi la şansa de a dezvolta anumite boli.
,,Mai multe studii privind parodontita au arătat că dezvoltarea bolii este asociată cu natura microbiomului oral, precum şi cu polimorfismul genetic, cel mai frecvent tip de variaţie genetică în rândul oamenilor. Cu toate acestea, nu există niciun studiu care să evalueze simultan importanţa acestor doi factori de risc în dezvoltarea bolii", explică dr. Toyama motivele care au dus la această cercetare.
Astfel, în studiul lor echipa de specialişti s-a concentrat pe înţelegerea microbilor asociaţi cu prezenţa parodontitei şi a factorilor genetici gazdă care ar putea facilita dezvoltarea afecţiunilor.
Ei au efectuat un studiu transversal în care au analizat genotipic 14.539 de participanţi şi au efectuat probe de salivă la 385 de participanţi. Dintre aceştia au păstrat 22 de indivizi pentru analize statistice şi, pe baza statutului lor parodontal, i-au împărţit în grupuri de "parodontită" şi "control".
Echipa a constatat că ,,β-diversitatea" microbilor, care se referă la raportul dintre diversitatea speciilor regionale şi locale, a fost semnificativ diferită între parodontită şi grupurile de control.
În plus, ei au atribuit parodontitei prezenţa speciilor de bacterii, P. gingivalis, şi familiile bacteriene, Lactobacillaceae şi Desulfobulbaceae.
În schimb, nu au găsit nicio legătură între polimorfismul genetic şi parodontită. Luând în considerare aceste deducţii, echipa a concluzionat că microbiomul oral afectează starea parodontitei mai mult decât o fac genele.
„Faptul că prevalenţa parodontitei este asociată cu microbiomul mai degrabă decât cu identitatea genetică a individului, ar trebui să motiveze clinicienii să acorde mai multă atenţie compoziţiei microbiomului decât factorilor gazdă, în procedurile lor de diagnostic şi de evaluare a bolii, şi să proiecteze o strategie personalizată de tratament pentru parodontită“ spune doctorul Toyama.
Aceste constatări întăresc şi mai mult importanţa igienei orale şi a curăţării dinţilor în ţinerea parodontitei la distanţă.
Autor: Beatrice Popa
