Un studiu recent sugerează că este posibil ca, pe măsură ce virusul SARS-CoV-2 devine endemic, infectând anual populaţiile în valuri, Covid-19 să atingă un vârf în lunile mai reci.
Potrivit noului studiu, realizat de cercetătorii de la facultatea de sănătate publică Yale (YSPH) şi de la Universitatea din Carolina de Nord, virusul se va stabili probabil într-un ritm sezonier precum cel al gripei, devenind cel mai activ în timpul lunilor mai reci din climatele nordice şi diminuând în timpul verii.
Studiul a fost publicat recent, în revista online mBio.
„A avea o idee despre momentul în care vom avea valuri în viitor este important pentru politica de sănătate publică şi pentru luarea deciziilor", a declarat primul autor Jeffrey Townsend, profesor de biostatistică şi ecologie şi biologie evolutivă. "
Toamna târziu, iarna şi primăvara devreme sunt perioadele cu cel mai mare risc pentru valuri de infecţie, spune profesorul american.
Astfel de informaţii pot ajuta clinicile şi spitalele să se pregătească pentru un număr mare de pacienţi Covid-19.
Astfel de predicţii sunt deosebit de importante, deoarece alte virusuri respiratorii, cum ar fi gripa şi virusul sinciţial respirator (VSR), pot fi active în aceeaşi perioadă, împovărând şi mai mult sistemele de sănătate.
Cercetătorii au prezis sezonalitatea viitoare - când, în timpul anului, SARS-CoV-2 (virusul care provoacă boala cunoscută sub numele de Covid-19) va circula cel mai activ - folosind date istorice de infectare a coronavirusurilor cu modele sezoniere cunoscute, cărora li se atribuie adesea cauza răcelilor.
Caracterul sezonier poate fi considerat o trăsătură virală bazată pe genetică, explică specialiştii.
Modul în care are loc legătura dintre genetică şi sezonalitate implică interacţiuni complexe între oameni, dar înţelegerea acestui mecanism, dacă acest lucru ar fi posibil, nu este necesară în scopul predicţiei, a spus el.
„SARS-CoV-2 a deviat de la celelalte coronavirusuri umane cu mii de ani în urmă, dar oarecum recent după standardele evoluţiei", spune Alex Dornburg, profesor asistent de bioinformatică şi genomică la Universitatea Carolina de Nord, şi coautor al studiului.
Şi în timp ce codul genetic pentru proteina spike care interacţionează cu sistemul imunitar uman evoluează rapid, ceea ce duce la infecţii repetate şi necesită actualizări constante ale vaccinurilor, codul pentru alte funcţii de bază ale virusului nu se schimbă în acelaşi ritm, menţionează el.
Ştiind când rudele SARS-CoV-2 ating vârful de sezonalitate, precum şi cât de apropiat este SARS-CoV-2 de fiecare dintre ele, a permis echipei de cercetare să facă deducţii.
Echipa a analizat datele lunare de infectare a coronavirusurilor care provoacă răceli obişnuite raportate în studii anterioare efectuate în locaţii din Europa, Asia de Est şi America de Nord.
În mod colectiv, aceste studii au adunat mostre virale de la mii de persoane între 1985 şi 2020.
Folosind metode statistice, cercetătorii au estimat că SARS-CoV-2 va avea tendinţa de a creşte în lunile mai reci, cel puţin în locurile temperate din emisfera nordică pe care le-au studiat.
Cu toate acestea, momentul exact va varia în funcţie de locaţie.
În Rochester, Minnesota, de exemplu, incidenţa va creşte adesea brusc în decembrie şi va rămâne ridicată până la sfârşitul primăverii, în timp ce în Edinburgh, Marea Britanie, creşterea va începe de obicei mai treptat în toamnă şi se va diminua în mare parte până la mijlocul primăverii.
Rezultatele se aplică odată ce Covid-19 devine o boală endemică. Acest lucru nu s-a întâmplat încă, dar majoritatea experţilor sunt de acord că vom ajunge acolo.
Studiile anterioare au încercat să prezică sezonalitatea SARS-CoV-2 analizând factori precum temperatura şi umiditatea.
Cu toate acestea, în timpul unei pandemii, intervenţiile de sănătate publică, cum ar fi purtarea măştii şi distanţarea socială, pot afecta singure ratele de infectare şi distorsiona datele colectate în anumite perioade ale anului.
Cum va arăta endemicitatea?
„Este stabilă în populaţie, sistemul nostru imunitar a fost expus la ea de mai multe ori, şi se răspândeşte în acelaşi mod în fiecare an", arată Townsend.
Potrivit acestuia, câţi ani vor trece până când vom ajunge la acel punct nu este clar.
„Poate că aproape am ajuns acolo, sau poate că vor mai trece încă 10 ani", a menţionat cercetătorul american.
