Un studiu austriac demonstrează un efect antitumoral al unor peptide derivate din natură.
Un studiu, publicat la nivel internaţional, demonstrează inhibarea diviziunii celulare de către o peptidă inspirată din natură, şi arată capacitatea acesteia de a provoca moartea celulelor canceroase.
Până acum, cercetările s-au concentrat pe efectele imunosupresoare ale acestor peptide, care le face un candidat promiţător pentru medicamente împotriva sclerozei multiple.
Efectele anti-tumorale descoperite acum în anumite celule canceroase limfoide adaugă o nouă dimensiune spectrului de acţiune al acestor peptide neobişnuite.
Ciclotidele sunt peptide mici, circulare, bogate în disulfuri, care au fost descoperite iniţial în anii ’60, în plantele africane, având presupusa funcţie de agenţi naturali de apărare împotriva insectelor dăunătoare.
Mai târziu, în anii 2010, una dintre aceste peptide, kalata B1, a fost descoperită ca având un efect imunosupresor, inhibând diviziunea celulară a celulelor imuno-active (celule T), ceea ce ar putea permite tratarea bolilor autoimune.
Într-un nou studiu amplu, o echipă formată din cercetători provenind de la trei universităţi austriece şi un institut de cercetare din Viena a studiat efectul inhibării diviziunii celulare, care ar putea ajuta în cancerele care se bazează pe proliferarea celulelor T.
Rezultatele studiului au confirmat un efect anti-tumoral asupra anumitor celule canceroase limfoide.
„Am putut demonstra acest efect în două sisteme de testare diferite”, a declarat prof. Dagmar Stoiber-Sakaguchi, şeful diviziei de farmacologie al universităţii de Ştiinţe ale sănătăţii Karl Landsteiner (KL Krems). „Atât în culturile celulare, cât şi în modelele animale, efectul anti-tumoral a fost clar”, a precizat cercetătorul.
„Vedem aceste ciclotide ca fiind candidaţi promiţători pentru dezvoltarea unor medicamente împotriva limfomului anaplazic cu celule mari (ALCL), pe care îl studiem”, a precizat la rîndul său, prima autoare a studiului, dr. Judith Lind, cercetătoare în grupul de hematologie şi oncologie moleculară.
Cercetătorii au studiat o formă sintetică de kalata B1, cunoscută sub numele de T20K, şi variante ale acesteia care diferă prin câţiva aminoacizi.
„Într-o primă fază, ne-am uitat la efectul creşterii concentraţiilor diferitelor variante T20K asupra culturilor celulare de ALCL. Acest lucru a arătat că peptidele ar putea inhiba creşterea celulelor, dar şi induce moartea celulelor canceroase, într-un mod clar dependent de concentraţie”, a declarat dr. Karoline Kollmann de la institutul de farmacologie şi toxicologie a universităţii de medicină veterinară din Viena.
Studii suplimentare au arătat că T20K a stimulat căi importante de semnalizare internă a celulelor bazate pe proteinele STAT5 şi p53.
Moartea celulelor canceroase
Studii pivot suplimentare au fost efectuate pe modele de şoarece cu ALCL. Constatările din culturile celulare au fost confirmate într-un procent impresionant, a afirmat conf. univ. prof. Christian Gruber de la institutul de farmacologie al universităţii de medicină din Viena.
„Datele noastre arată că T20K a indus apoptoza (moartea celulară) celulelor canceroase, şi că tumorile la animalele tratate, s-au înjumătăţit comparativ cu dimensiunea celor prezente la şoarecii martor netrataţi”, a declarat prof. Gruber.
Studiul, care a fost publicat în numărul din septembrie al Biomedicine & Pharmacotherapy, reprezintă o bază solidă pentru cercetări viitoare ale peptidei derivate T20K în tratamentul limfomului anaplazic cu celule mari, spun autorii.
