Cercetătorii au dezvoltat o imunoterapie care vizează în mod specific mecanismul de activare al celulelor fibroblaste care produce fibroză, şi nu afectează celulele sănătoase ale ţesutului conjunctiv. Conform specialiştilor, dacă această abordare va funcţiona şi la oameni, ar putea reprezenta un tratament eficient pentru fibroză.
Bolile cronice duc adesea la fibroză, o afecţiune în care ţesutul organelor se cicatrizează excesiv. Fibroza reprezintă proliferarea patologică a ţesutului conjunctiv care duce la distrugerea ţesutului organelor, consecinţa ultimă în aproape orice fel de daune cronice.
Fibroza poate apărea în aproape orice tip de ţesut din organism, deşi, cel mai adesea afectează ficatul, plămânii, inima şi rinichii, şi este responsabilă pentru aproape 45% din totalul deceselor din ţările industrializate.
Inflamaţia sau tulburările vasculare cauzează adesea leziuni cronice ale organelor, şi activează fibroblastele, care apoi încep să prolifereze necontrolat şi creează depozite de ţesut fibros. Asta produce cicatrici ţesutului organelor, distrugându-l încetul cu încetul.
Funcţionarea organului afectat se înrăutăţeşte vizibil până când ajunge să eşueze complet.
Eliminarea fibroblastelor activate
O echipă internaţională de cercetare condusă de Universitatea din Zurich (UZH) a dezvoltat acum o nouă strategie care ţinteşte fibroblastele.
„La animale, am reuşit să declanşăm un răspuns imun similar cu cel al unei vaccinări, în care celulele ţesutului conjunctiv activate au fost distruse în timp ce fibroblastele în repaus au rămas intacte”, a declarat liderul studiului, profesorul Christian Stockmann de la Institutul de Anatomie al universităţii din Zurich.
Terapia le-a permis cercetătorii să reducă fibroza în organele vitale, respectiv în ficat şi plămâni, lăsând în acelaşi timp ţesutul sănătos neafectat.
Identificarea diferenţelor în structurile de suprafaţă
Strategiile anterioare pentru tratamentul fibrozei au eşuat anterior, deoarece au deteriorat şi fibroblastele în repaus, care sunt importante pentru menţinerea structurii şi funcţionării ţesutului sănătos.
oamenii de ştiinţă au studiat, în noua cercetare, diferenţele dintre suprafeţele celulelor conjuctive în repaus şi cele ale celulelor activate.
„Analizele asistate de computer au arătat că fragmentele a două proteine de suprafaţă, Adam12 şi Gli1, care pot fi detectate de sistemul imunitar, sunt prezente în număr mare pe fibroblastele activate, dar foarte puţin pe celulele în repaus", a precizat Stockmann.
Activitatea acestor două gene proteice este stimulată de afectarea cronică a ţesuturilor, ceea ce înseamnă că fibroblastele activate produc respectivele proteine în cantităţi mai mari.
Imunoterapia a redus fibroza pulmonară şi hepatică la şoareci
Cercetătorii au vaccinat şoarecii cu cele două structuri de suprafaţă urmărind declanşarea unui răspuns imun prin intermediul celulelor T citotoxice. Aceste celule imune elimină în mod normal celulele infectate cu virus sau canceroase.
Cu imunoterapia nou dezvoltată cercetătorii au reuşit să elimine eficient fibroblastele la şoareci, reducând astfel fibroza din ficat şi plămâni, fără ca ţesutul sănătos al organelor să fie afectat.
Dacă oamenii de ştiinţă reuşesc să declanşeze cu succes un răspuns ţintit imun comparabil şi la om, atunci imunoterapia cu acest vaccin ar putea fi utilizată în viitor pentru tratamentul pacienţilor cu fibroză.
