Cercetătorii de la centrul de cancer UCLA Jonsson Comprehensive au identificat rădăcinile genetice ale rezistenţei la tratament a cancerului.
Un nou studiu oferă o posibilă strategie de abordare a rezistenţei la tratament a cancerului. Rezultatele au fost publicate online, joi, în Cancer Discovery.
„Adoptăm o nouă abordare pentru a combate rezistenţa dobândită la terapie – capacitatea cancerelor de a scăpa de tratamente ţintite prin evoluţie moleculară”, a declarat dr. Roger Lo, unul dintre autorii principali ai studiului, cercetător şi profesor de farmacologie moleculară şi medicală la UCLA.
Cercetări anterioare s-au concentrat pe tratamentul cancerelor care au recidivat, încercând să intervină după ce celulele tumorale au devenit mult mai complexe şi mai puternice.
„Am considerat că prevenirea rezistenţei la tratament poate îmbunătăţi şansele de supravieţuire ale pacienţilor mai mult decât încercarea de a inversa rezistenţa după ce cancerul a devenit mai agresiv”, a explicat medicul.
Pentru a înţelege cum se modifică genomul cancerului imediat după iniţierea terapiei ţintite, pentru a genera potenţiale noi variante genetice capabile să scape de terapie, cercetătorii s-au concentrat pe melanomul cutanat metastatic.
Acest cancer de piele agresiv nu a avut un tratament eficient până la dezvoltarea recentă a unei terapii ţintite pentru pacienţii care poartă o mutaţie a genei BRAF - găsită la aproximativ jumătate dintre persoanele cu melanom metastatic şi cele cu alte tipuri de cancere comune şi extrem de letale.
„Sperăm că, blocând mijloacele prin care melanomul poate genera diversitate genetică, putem preveni multitudinea de moduri în care cancerul scapă de terapia ţintită”, a spus doctorul Lo.
Prin analiza biopsiilor tumorale prelevate de la pacienţi înainte de terapia ţintită şi după recidivă, echipa a descoperit că genomul melanomului poarcă marca „de catastrofă genetică” cromotripsis, care produce modificări majore ale structurii genomice, „prin distrugerea şi reasamblarea” ADN-ului celulelor canceroase în urma tratamentului.
Astfel, cercetătorii au descoperit că mici cantităţi de ADN cromozomial pot ieşi din cromozom şi se pot reintegra din nou în acesta devenind „ADN circular extracromozomial” (ADNec).
Celulele canceroase pot genera şi reţine multe copii ale acestor ADNec - 50 până la 100 de copii în unele cazuri - amplificând astfel genele cheie care conduc rezistenţa la terapie. De asemenea, ADNec-ul se poate reintegra înapoi în cromozomi, devenind o sursă stabilă de amplificare a genelor.
În aceste studiu, oamenii de ştiinţă au analizat modul în care s-a produs refacerea ADN-ului genomic distrus în melanomul rezistent şi au descoperit că o proteină cunoscută sub numele de ADN-PK poate fi deosebit de importantă în acest proces.
Echipa a testat o nouă abordare combinată pe modele de linii celulare şi în celulele tumorale ale pacienţilor implantate la şoareci, pentru a bloca instabilitatea genomică şi a preveni rezistenţa dobândită la tratament.
Autorii studiului cred că această abordare ar putea fi aplicată la mai multe subtipuri de melanom şi la câteva alte tipuri de cancere agresive, cum ar fi cancerul pancreatic şi cel pulmonar.
