Transplantul de insule pancreatice (Insulele lui Langerhans), un tratament recent autorizat de autorităţile sanitare din Franţa, după ani de experimente, pentru pacienţii care suferă de diabet de tip 1, „schimbă viaţa” beneficiarilor cu instabilitate cronică.
Transplantul de insule pancreatice la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 „este revoluţionar”, spune Valérie Rodriguez, o tânără de 40 de ani, care a lucrat în domeniul bancar, şi care s-a numărat printre primii pacienţi din Franţa care au primit un astfel de transplant, luna trecută, la Centrul spitalicesc regional din Strasbourg, în cadrul tratamentului de rutină (în afara unui proiect experimental şi susţinut de asigurările de sănătate).
Înaintea acestei intervenţii, ea a încercat toate tratamentele oferite pentru reglarea glicemiei, însă fără succes.
„Trăiam permanent cu sabia lui Damocles deasupra capului", a declarat tânăra, pentru agenţii de presă preluate de Agerpres. „Există teama de comă hipoglicemică”, a explicat ea, povestind că s-a confruntat cu un asemenea episod în timp ce conducea pe autostradă.
După transplant, ea spune că „trăieşte din nou”, precizând că nu mai are variaţii ale glicemiei, iar corpul ei nu mai oboseşte la fel de repede.
„Mă simt norocoasă. Această tehnică este genial”, a mărturisit ea înainte de Ziua mondială a luptei împotriva diabetului, marcată luni, 14 noiembrie.
Tehnica constă în implantarea, în ficatul pacientului, a insulelor lui Langerhans, celule pancreatice responsabile de secreţia de insulină, prelevate de la un donator non-diabetic, aflat în stare de moarte cerebrală.
Deşi tânăra nu s-a confruntat cu niciun efect advers care poate apărea în cazul unui transplant, acest tip de intervenţie necesită un tratament de anti-respingere cu medicamente imunosupresoare pe tot parcursul vieţii. Sau, în cazul său, 7 pastile de luat dimineaţa şi 6 seara.
„Faţă de hipoglicemie şi disconfortul repetat, prefer ‘micul dejun din pastile’, nu există comparaţie”, a spus tânăra.
20 de ani de cercetări
Primele studii clinice pentru acest tratament s-au desfăşurat în 1999 în Canada şi apoi în Europa şi au continuat timp de două decenii.
În 2020, în Franţa, Haute Autorité de Santé (HAS) a dat undă verde acestei practici pentru anumite profiluri de pacienţi, cu „instabilitate cronică”.
Centrul spitalicesc regional din Lille (nord) a devenit, în decembrie 2021, prima instituţie franceză care a realizat un astfel de transplant în cadrul tratamentului de rutină, înainte ca exemplul său să fie urmat de centrul de la Strasbourg.
Pentru pacienţi, „acesta este un important pas înainte. Iar pentru noi, medicii, este punctul culminant al cercetării clinice multidisciplinare de nivel foarte înalt, o recunoaştere foarte puternică”, a declarat Laurence Kessler, profesoară de diabetologie la spitalul din Strasbourg şi membră a Societăţii francofone de diabet.
Ea a precizat că această terapie este indicată pentru câteva sute de pacienţi, care reprezintă însă doar o infimă minoritate din cei 370.000 de diabetici de tip 1 recenzaţi de Federaţia franceză de diabet.
„Este un număr mic, dar este un lucru fundamental deoarece sunt pacienţi pentru care nu avem alternativă terapeutică”, a precizat medicul diabetolog.
„Şi suntem abia la început: acest tratament poate fi indicat şi altor pacienţi în caz de eşec al tratamentului, de boală a pancreasului sau de mucoviscidoză” (fibroză chistică), spre exemplu, a adăugat ea.
Faza de implementare
De la autorizarea sa, tratamentul a fost realizat în Franţa, pe lângă centrele Lille şi Strasbourg, şi în alte spitale care au obţinut aprobarea pentru a efectua transplanturi.
„Autorizaţiile răspund cerinţelor de siguranţă şi calitate pentru pacienţi. Know-how-ul este astăzi la cei care au desfăşurat deja această activitate în cadrul cercetării, dar este accesibil unui număr foarte mare de laboratoare”, a subliniat profesorul Michel Tsimaratos, director general adjunct al Agenţiei pentru biomedicină din Franţa.
„Odată cu transplantul de insule (pancreatice), arsenalul terapeutic în slujba pacienţilor se îmbogăţeşte şi asta este, fără îndoială, ceea ce trebuie reţinut”, a conchis el.
