Primul test PCR din lume pentru cancerul cavităţii bucale a fost dezvoltat de cercetători de la universitatea Queen Mary din Londra. Testul a fost demonstrat la pacienţi din China, India şi Marea Britanie iar rezultatele au fost publicate în jurnalul internaţional Cancers. Inventatorul, dr. Muy-Teck Teh, a numit testul: sistemul de diagnostic cantitativ al indicelui malign (qMIDS).
Testarea este rapidă şi uşoară şi necesită doar echipamentul PCR, acelaşi ca cel folosit în testarea Covid, şi un tehnician care să-l opereze. Testul ar putea fi implementat rapid la nivel mondial, cu costuri suplimentare foarte reduse. O probă minusculă, de mărimea unei jumătăţi de bob de orez, este prelevată din gura pacientului, din zona suspectă, iar testul durează doar 90 de minute după ce a ajuns la tehnician, similar ca testul PCR pentru Covid.
În Marea Britanie, în fiecare an, sunt diagnosticate în jur de 8.300 de cazuri de cancere ale gurii. 7 din 10 cazuri încep cu pete albe sau roşii în gură. Acestea se numesc leziuni premaligne, şi numai una din 10 se vor transforma în cancer.
Până acum nu a existat o modalitate foarte precisă de a identifica leziunile bucale care ar putea să se dezvolte în cancer. Există un sistem de clasificare pe care patologii cu înaltă calificare îl folosesc pentru a evalua la microscop probele de ţesut. Totuşi, sistemul de clasificare nu poate estima întodeauna cu acurateţe leziunile care vor fi sau care au devenit canceroase. Asta se datorează şi faptului că trecerea de la premalignitate la cancer are loc la un nivel genetic şi chimic, care nu poate fi perceput de un microscop.
Zona de premalignitate apare de obicei într-un singur loc, dar poate afecta şi întreaga gură, ceea ce îngreunează decizia unui clinician de a lua probe. În aceste cazuri, poate fi necesar ca un chirurg să facă mai multe biopsii. Chiar şi aşa, este posibil să nu prindă zona care va deveni canceroasă.
Fără a şti definitiv dacă o leziune este canceroasă, pacienţii cu premalignitate trebuie examinaţi în mod regulat pe o perioadă lungă de timp, chiar dacă sunt expuşi unui risc scăzut, şi asta creează anxietate şi tulburare pacientului, precum şi costuri pentru sistemul de sănătate. Pe de altă parte, dacă un caz „uşor“ se dezvoltă în cancer, este posibil ca pacientul să fi fost deja externat din spital, aşa că de multe ori întârzie să caute tratament pentru că nu ştie că are cancer. În urma acestor întârzieri, tratamentul este mai agresiv, mai costisitor şi mai puţin probabil să reuşească, spun specialiştii.
Acurateţea de diagnosticare a qMIDS ar face că 90% dintre pacienţii cu risc scăzut să poată fi externaţi din spital şi să revină la medicul dentist sau la medicul de familie doar pentru control. Cei cu risc ridicat ar putea fi operaţi de dentistul chirurg care i-ar putea referi apoi doar pentru îngrijire secundară. Cazurile cu risc ridicat ar putea fi detectate în perioada de premalignitate şi tratate în totalitate, salvând viaţa pacientului doar cu intervenţii chirurgicale minore, ar avea o rată mai bună de vindecare, o calitate mai bună a vieţii, şi ar reduce semnificativ costurile serviciilor de sănătate.
Procesul de testare este în mare parte automatizat, eliminând nevoia de servicii scumpe de patologie. De asemenea, nu este nevoie de biopsii invazive. Testele pot fi efectuate în mai multe regiuni ale cavităţii bucale atunci când pacienţii au leziuni care afectează zone mari din gură.
„qMIDS îmbunătăţeşte dramatic gestionarea cancerului oral şi starea de premalignitate, salvând vieţi şi reducând costurile asistenţei medicale. Chirurgii şi stomatologii de oriunde din lume pot folosi acest test minim invaziv pentru a obţine probe de ţesut, întrucât au nevoie doar de un echipament PCR şi de un tehnician care să opereze acest echipament. qMIDS ne va ajuta să identificăm pacienţii cu premalignităţi care nu se vor transforma niciodată în cancer, astfel încât aceştia să poată fi liniştiţi şi eliberaţi din sistemul de examinare al spitalelor. Cei cu premalignitate cu risc ridicat pot avea intervenţii chirurgicale minore pentru a elimina leziunea înainte de a se transforma în cancer, vindecând astfel pacientul şi salvându-l de la intervenţii chirurgicale majore, ceea ce, reduce costurile serviciilor de sănătate. Este un instrument puternic, mai ales atunci când este utilizat împreună cu evaluarea histopatologică convenţională“, a declarat coordonatorul studiul, profesorul Iain Hutchison.
