Oamenii de ştiinţă din Statele Unite au descoperit că artrita reumatoidă poate avea mecanisme diferite la nivel celular, la pacienţii cu acelaşi diagnostic şi simptome similare.
Folosind ca nouă abordare biologia sistemelor, oamenii de ştiinţă de la facultatea de medicină a universităţii California, din San Diego, Statele Unite au analizat rolul proceselor celulare implicate în artrita reumatoidă (AR), o boală complexă care afectează mai mult de 1 milion de persoane, numai în SUA.
Descoperirile, publicate săptămâna trecută, în revista Nature Communications, arată că aceleaşi molecule implicate în artrita reumatoidă pot avea funcţii opuse în celulele obţinute de la diferiţi pacienţi, ceea ce ar putea explica de ce terapiile ţintite furnizează răspunsuri diferite la pacienţii cu simptome similare şi acelaşi diagnostic.
Artrita cuprinde mai mult de 100 de afecţiuni care afectează articulaţiile, ţesuturile din jurul articulaţiilor şi alte ţesuturi conjunctive.
Se estimează că peste 58 de milioane de adulţi din Statele Unite (unul din cinci) au fost diagnosticaţi cu această afecţiune.
Osteoartrita este cea mai frecventă formă, care implică degenerarea articulaţiilor, adesea la nivelul mâinilor, şoldurilor şi genunchilor.
Artrita reumatoidă este mai puţin frecventă, dar afectează în continuare mai mult de 2 milioane de americani, în principal femei. Este o boală autoimună sistemică caracterizată prin inflamaţia de lungă durată, dureroasă sau cronică, a ţesuturilor în articulaţiile afectate. De asemenea, poate provoca probleme şi în alte organe, precum plămânii, inima şi ochii.
Există mai multe cauze şi factori de risc pentru artrita reumatoidă, o parte fiind încă necunoscute. Factorii de risc variază în funcţie de vârstă, sex şi stil de viaţă (cum ar fi fumatul), până la obezitate şi trăsături moştenite.
În prezent nu există un tratament care să vindece artrita reumatoidă, dar există o gamă largă de tratamente ţintite care pot ajuta la încetinirea progresiei bolii, la prevenirea deformării articulaţiilor şi la reducerea durerii şi a dizabilităţii.
„Deşi AR apare cu un aspect clinic similar între pacienţi, răspunsul la tratamentele individuale este imprevizibil şi poate necesita mai multe încercări până la identificarea unui medicament care scade activitatea bolii pentru acel pacient”, a declarat autorul corespondent al studiului, dr. Gary Firestein, profesor emerit de medicină şi director al Institutului de cercetare clinică şi translaţională Altman de la facultatea de medicină UC San Diego.
Mulţi pacienţi au rezultate bune, dar un procent semnificativ nu, aceştia prezentând inflamaţie persistentă. Răspunsul diferit la terapie indică faptul că aceeaşi boală poate avea mecanisme diferite, spun autorii noii cercetări.
Echipa de la UC San Diego s-a concentrat, în acest studiu, pe celulele sinoviocite (celule sinoviale), asemănătoare fibroblastelor (FLS), un tip de celule specializate care se găsesc în interiorul sinoviului articular - un ţesut conjunctiv moale care lubrifiază şi minimizează uzura articulaţiilor. FLS joacă un rol major în distrugerea articulaţiilor în artrita reumatoidă.
Examinând FLS în culturi celulare, cercetătorii au identificat factori de transcripţie specifici (proteine care reglează transcrierea sau copierea genelor) care sunt implicaţi în liniile celulare ale pacienţilor cu artrită reumatoidă. Analiza le-a permis oamenilor de ştiinţă să clasifice aceste linii celulare în cel puţin două subtipuri, cu căi diferite de activare, care ar putea contribui la inflamaţie.
„Acest studiu este primul care caracterizează grupuri de linii celulare de la pacienţii cu AR având o biologie distinctă a factorului de transcripţie, prin integrarea datelor transcriptomice şi epigenomice”, a precizat autorul corespondent, Wei Wang, profesor în departamentele de chimie, biochimie şi medicină celulară şi moleculară de la facultatea de medicină a UC San Diego.
„În esenţă, am validat biologic aceste predicţii pentru principalii factori de transcripţie specifici fiecărui subtipului”, a precizat prof. Wui Wang.
Diversitate sau eterogenitatea acestei boli, cu diferite tipuri de celule la diferiţi pacienţi cu artrita reumatoidă, a condus eforturile pentru identificarea mecanismelor individuale, pentru o mai bună înţelegere a naturii bolii care să ducă la prescrierea mai fiabilă a unor tratamente eficiente şi timpurii.
Biologia sistemelor este o abordare computaţională care studiază interacţiunile şi comportamentul tuturor componentelor unei entităţi biologice. Prin adoptarea acestei abordări, constatările acestui studiu ar putea ajuta la o mai bună înţelegere a eterogenităţii artritei reumatoide, şi ar putea duce la o mai bună personalizare a terapiilor individuale existente şi viitoare, au concluzionat autorii cercetării.
