Stimularea măduvei spinării îmbunătăţeşte instantaneu mobilitatea braţelor după un accident vascular cerebral (AVC).
O neurotehnologie care stimulează măduva spinării îmbunătăţeşte instantaneu mobilitatea braţelor şi a mâinilor, permiţând persoanelor afectate de un AVC moderat sau grave să îşi desfăşoare mai uşor activităţile zilnice normale, anunţă cercetătorii de la universităţile americane din Pittsburgh şi Carnegie Mellon, într-un studiu publicat luni, de revista Nature Medicine.
Două femei în vârstă de 31 şi 47 de ani şi-au recăpătat utilizarea braţului şi parţial a mâinii, rămase paralizate în urma unui AVC, graţie stimulării electrice a măduvei spinării: ele sunt primele două paciente care au experimentat această nouă posibilitate terapeutică, dezvoltată de grupul de cercetare condus de cele două universităţi americane.
„Acesta este un prim studiu pilot pe care a trebuit să îl întrerupem după 4 săptămâni”, au declarat doi cercetători italieni care lucrează la universitatea din Pittsburgh, Marco Capogrosso şi Elvira Pirondini.
„Am obţinut deja o finanţare de 8 milioane de dolari de la Institutele Naţionale de Sănătate (NIH), din Statele Unite, pentru a extinde studiul şi sperăm să ajungem la utilizarea clinică a acestei tehnologii în 5-10 ani”, au precizat cei doi.
Cercetătorii, coordonaţi de Douglas Weber, de la Carnegie Mellon, au implantat o pereche de electrozi în gâtul pacientelor, care transmit impulsuri pentru a activa celulele nervoase din măduva spinării.
În acest fel, activitatea muşchilor slăbiţi de în urma AVC-ului poate fi amplificată, permiţând în acelaşi timp controlul total asupra mişcării, care se produce doar atunci când pacientul decide acest lucru.
Testele au arătat o îmbunătăţire imediată. Cele două femei au reuşit să apuce obiecte şi să deschidă o încuietoare, sarcini imposibil de îndeplinit anterior.
„De obicei, atunci când ai o leziune a măduvei spinării, încerci să ocoleşti întreruperea pentru a restabili transmiterea impulsurilor nervoase”, au comentat Capogrosso şi Pirondini.
„În cazul unui AVC, însă, întreruperea care are loc între celulele nervoase din creier şi măduva spinării este incompletă, prin urmare, în loc să înlocuim complet semnalul, am decis să îl amplificăm. În acest fel, pacienţii nu trebuie să înveţe de la zero să folosească această tehnologie, ci doar să îşi folosească creierul”, au mai adăugat cei doi cercetători italieni.
Pentru Silvestro Micera, de la Institutul de Biorobotică al Şcolii de Studii Avansate Sant'Anna din Pisa, care a fost mentorul celor doi cercetători, „este un experiment foarte interesant din punct de vedere al potenţialului clinic pentru soluţii de bioinginerie foarte rafinate".
Cu acest studiu - spune Micera pentru o agenţie italiană de presă - am trecut de la leziuni ale măduvei spinării la leziuni ale sistemului nervos central cauzate de un AVC, apoi de la membrele inferioare la cele superioare, dar complexitatea controlului necesar în special pentru mişcările mâinilor adaugă un grad mai mare de dificultate.
Potrivit cercetătorilor, 75% dintre persoanele afectate de un AVC raportează un deficit de durată în controlul motor al braţului şi al mâinii, care limitează grav independenţa fizică şi pentru care nu există în prezent niciun tratament.
Cu toate acestea, în ciuda acestui obstacol, progresele înregistrate în acest studiu pilot au fost remarcabile: „una dintre cele două paciente şi-a revenit aproape complet, a fost capabilă să deseneze o hartă, iar îmbunătăţirile observate la cea de-a doua pacientă au fost chiar mai semnificative, deoarece suferea de o paralizie aproape totală”, spun Pirondini şi Capogrosso.
Studiul a condus, de asemenea, la un rezultat complet neaşteptat.
„Am descoperit că îmbunătăţirile au persistat chiar şi după ce stimularea a fost dezactivată, după patru săptămâni”, au comentat cei doi cercetători italieni, iar testele de verificare care au avut loc la o lună de la încheierea experimentului a arătat că cele două paciente nu u regresat.
Acest lucru deschide, în sfârşit, o posibilitate pentru viitorul terapiilor împotriva accidentelor vasculare cerebrale.
„Datorită acestui prim succes sperăm să creştem atenţia asupra AVC, o problemă extrem de subestimată care, la nivel mondial, care afectează un adult din patru cu vârsta de peste 25 de ani”, au comentat cei doi cercetători italieni.
În prezent, oamenii de ştiinţă continuă să înroleze şi alţi participanţi la studiu pentru a înţelege ce pacienţi cu AVC pot beneficia cel mai mult de această terapie, şi cum să optimizeze protocoalele de stimulare pentru diferite niveluri de gravitate.
[ot-video][/ot-video]
(Credit: University of Pittsburg / UPMC, 20/02/2023)
