Cercetătorii au folosit radiomica, o abordare bazată pe analiza rezultatelor imagistice convenţionale, pentru a estima viitoarele evenimente cardiace, precum infarctul miocardic.
Radiomica permite cercetătorilor să extragă date cantitative (măsurabile) din imaginile CT care pot dezvălui caracteristici ale bolii ce nu sunt vizibile în imagini.
Boala arterelor coronare este legată de depozitele de aterom care se acumulează în interiorul pereţilor arterelor. Plăcile mari, bogate în lipide, sunt vulnerabile la rupere. Ruperea acestor plăci provoacă majoritatea atacurilor de cord. Estimarea ruperii acestor plăci este dificilă.
Cercetătorii din China au dezvoltat un model radiomic care utilizează informaţii din imaginile CT ale angiografiilor coronariene pentru a evalua vulnerabilitatea plăcilor. Ei au dezvoltat modelul pe 299 de pacienţi, şi apoi au studiat abordarea la 708 pacienţi cu suspiciune de boală coronariană.
Modelul a permis detectarea plăcilor vulnerabile asociate cu un risc crescut de evenimente cardiace adverse majore, cum este şi infarctul miocardic.
O semnătură radiomică ridicată a fost asociată în mod independent cu aceste evenimente pe o perioadă medie de urmărire de trei ani.
„Rezultatele acestui studiu sunt încurajatoare”, a declarat co-autorul principal al studiului, dr. Long Jiang Zhang, de la departamentul de radiologie al spitalului Jinling, a facultăţii de medicină a universităţii Nanjing, din China.
Potrivit acestuia, radiomica a oferit o abordare mai precisă pentru detectarea plăcilor vulnerabile în comparaţie cu parametrii anatomici convenţionali din CT-urile angiografiei coronariene.
Semnătura radiomică poate fi uşor de adăugat în practica clinică, a declarat dr. Zhang, unde ar putea evalua plăcile potenţial vulnerabile şi ajuta la identificarea pacienţilor cu risc ridicat.
„Dacă analiza radiomică este încorporată în staţia de lucru de rutină a angiografiei CT, aceasta poate identifica automat plăcile vulnerabile care pot fi examinate de clinicieni”, a spus dr. Zhang. Astfel, radiomica poate îmbunătăţi semnificativ acurateţea şi precizia detectării plăcilor cu risc ridicat în practica clinică de rutină, crede medicul.
Cercetătorii intenţionează să construiască un model radiomic din diferite tipuri de scanere şi planuiescă un studiu mai mare, multicentric, cu 10.000 de pacienţi.
Cu sprijinul unor studii observaţionale de mari dimensiuni şi al unor studii controlate randomizate, abordarea radiomică poate ajuta la ghidarea procesului de luare a deciziilor clinice şi la îmbunătăţirea îngrijirii pacienţilor în viitor, spune dr. Zhang.
Studiul a fost publicat în Radiology, o revistă a Societăţii de Radiologie din America de Nord (RSNA).
(foto: imagini reprezentative de la doi pacienţi demonstrează utilizarea unei semnături radiomice (RS) pentru a discrimina plăcile vulnerabile definite cu ajutorul US intravascular. (A-C) Imaginile descriu o placă vulnerabilă cu o RS ridicată. (A) Imaginea de la angiografia coronariană prin CT (CCTA) arată o placă parţial calcificată (săgeată) cu o valoare RS de 0,56 în artera descendentă anterioară stângă proximală (LAD). (B) Imaginea axială CCTA corespunzătoare arată placa cu o zonă de atenuare scăzută (cerc, 25 HU). (C) Scanarea cu ultrasunet (ecografie) intravasculară corespunzătoare confirmă placa ca fiind o placă atenuată (*). (D-F) Imaginile arată o placă neavansată cu RS scăzută. (D, E) Imaginile CCTA arată o placă parţial calcificată (săgeată în D) cu o valoare RS de 0,50 în artera descendentă anterioară stângă proximală. (F) Scanarea US intravasculară corespunzătoare confirmă placa ca fiind o placă parţial calcificată, fără atenuare a ecoului şi zonă ecolucentă. Leziunea cu RS ridicat versus scăzut a fost definită folosind o valoare optimă de 0,53 (interval, 0,46-0,58).Credit: Societatea Radiologică din America de Nord)
