Într-un nou studiu o echipă de oameni de ştiinţă de la centrul de cancer Moffitt din Florida, Statele Unite, explică modul în care proteina ΔNp63 contribuie la dezvoltarea cancerului pulmonar, prin reglarea celulelor stem şi a unor componente cruciale, cunoscute sub numele de potenţatori, cu rol în reglarea genelor care controlează identitatea celulelor.
Cancerul pulmonar este al doilea cel mai frecvent cancer din Statele Unite şi principala cauză de deces legată de cancer. În ciuda progreselor considerabile în opţiunile de tratament, majoritatea pacienţilor cu cancer pulmonar au rezultate extrem de slabe, cu o rată medie de supravieţuire de cinci ani, de doar 21,7%. Pentru a ajuta la identificarea de noi obiective de medicamente pentru această populaţie de pacienţi, cercetătorii de la centrul de cancer Moffit şi-au propus în noul studiu, publicat pe 1 februarie în Nature Communications, să înţeleagă mecanismele moleculare care au loc în cancerul pulmonar.
Una dintre teoriile existente despre dezvoltarea cancerului pulmonar sugerează că modificări ale căilor de semnalizare în celulele stem pot duce la dezvoltarea bolii. Celulele stem sunt prezente în toate ţesuturile şi au capacitatea de a se reînnoi singure şi potenţialul de a se diferenţia în mai multe tipuri de celule. Proteina ΔNp63 joacă un rol important în reglarea celulelor stem şi a cancerelor de piele şi este exprimată şi în plămâni. Până acum se ştiau puţine despre rolul pe care proteina ΔNp63 l-ar putea juca în dezvoltarea cancerului pulmonar.
Pornind de la rolul pe care proteina îl îndeplineşte în cancerul de piele, cercetătorii de la Moffitt au emis ipoteza că ΔNp63 poate avea funcţii similare şi în plămâni. Ei au efectuat o serie de experimente preclinice folosind modele de şoarece cu adenocarcinom pulmonar şi carcinom cu celule scuamoase, şi linii celulare cu cancer uman, pentru a defini rolul ΔNp63 în dezvoltarea cancerului pulmonar. Oamenii de ştiinţă au creat un deficit de ΔNp63 în plămânii şoarecilor şi au descoperit că animalele fără ΔNp63 au dezvoltat mai puţine tumori pulmonare şi au avut mai puţine celule stem în comparaţie cu şoarecii de control. Aceste observaţii sugerează că ΔNp63 poate funcţiona ca promotor tumoral şi poate regla procesul de reînnoire şi diferenţiere a celulelor stem din plămân, aşa cum se întâmplă şi în cancerul de piele.
Cercetătorii au investigat în continuare, în laborator, mecanismele moleculare controlate de ΔNp63 şi au descoperit că proteina reglează un segment specific, potenţator, al genelor implicate în diferenţierea şi identitatea celulară, una dintre genele cheie fiind BCL9L.
Studii suplimentare au descoperit că BCL9L mijloceşte apariţia tumorilor în subtipurile de cancer pulmonar, adenocarcinom şi carcinom cu celule scuamoase, prin promovarea efectelor ΔNp63. Una dintre descoperirile foarte importante ale cercetătorilor arată că pacienţii cu adenocarcinom pulmonar, care au un nivel ridicat de BCL9L, au un prognostic mai slab.
„Descoperirile noastre demonstrează un rol oncogen principal pentru ΔNp63, care modulează mediul potenţator în celulele stem canceroase pulmonare, atât în adenocarcinomul pulmonar, cât şi în cancerul pulmonar cu celule scuamoase. Vom folosi aceste descoperiri pentru a dezvolta noi abordări terapeutice pentru a împiedica dezvoltarea acestor tipuri de tumori extrem de mortale“, a declarat dr. Elsa R. Flores, director asociat al centrului de ştiinţe de bază şi membru senior al departamentului de oncologie moleculară de la Moffitt. Laboratorul condus de dr. Flores a realizat cercetarea în colaborare cu Colegiul de Medicină Baylor şi MD Anderson Cancer Center.
