Valoarea predictivă a nivelului de colesterol „bun” pentru bolile de inimă variază în funcţie de rasă, arată un studiu din Statele Unite.
Colesterolul cu lipoproteine de înaltă densitate (HDL), adesea denumit şi „colesterol bun”, ar putea să nu fie atât de eficient precum credeau până acum oamenii de ştiinţă pentru a estima, în mod consecvent, riscul de boli cardiovasculare în rândul adulţilor din diferite medii rasiale şi etnice, a constatat un nou studiu.
O cercetare publicată online, în Jurnalul Colegiului American de Cardiologie, care va fi publicată pe 29 noiembrie, a constatat că, deşi nivelurile scăzute de colesterol HDL au estimat riscul crescut de infarct miocardic sau decese asociate pentru adulţii albi, o asociere acceptată de mult timp, nu acelaşi lucru a fost valabil şi pentru adulţii de culoare.
În plus, nivelurile mai ridicate ale colesterolului HDL nu au fost asociate cu un risc redus de boli cardiovasculare pentru niciunul dintre grupuri.
„Scopul a fost să înţelegem această asociere stabilită demult, care etichetează HDL drept colesterol benefic şi dacă acest lucru se întâmplă pentru toate etniile”, a declarat Nathalie Pamir, autorul principal al studiului şi profesor asociat de medicină în cadrul institutului cardiovascular Knight, de la universitatea de sănătate şi ştiinţă din Oregon, Portland, Statele Unite.
„Este bine acceptat faptul că nivelurile scăzute de colesterol HDL sunt dăunătoare, indiferent de rasă. Cercetarea noastră a testat aceste ipoteze”.
Pentru a face acest lucru, cercetătorii au analizat datele de la 23.901 de adulţi din Statele Unite care au participat la studiul Reasons for Geographic and Racial Differences in Stroke (REGARDS).
Studiile anterioare care au format percepţia despre nivelul „bun” de colesterol şi sănătatea inimii au fost efectuate în anii 1970 prin cercetări în care majoritatea participanţilor erau adulţi albi.
Pentru studiul actual, cercetătorii au reuşit să analizeze modul în care nivelurile de colesterol de la adulţii de vârstă mijlocie, albi şi de culoare, fără boli de inimă, care locuiau pe tot cuprinsul Statelor Unite, s-au suprapus cu viitoarele evenimente cardiovasculare.
Participanţii la studiu s-au înscris la REGARDS între 2003 şi 2007, iar cercetătorii au analizat informaţiile colectate pe o perioadă de 10 până la 11 ani. Participanţii, deobotrivă albi şi de culoare, au împărtăşit caracteristici similare, cum ar fi vârsta, nivelurile de colesterol şi factorii de risc de bază pentru boli de inimă, inclusiv diabet, hipertensiune arterială sau fumat.
Pe perioada studiului, 664 de adulţi de culoare şi 951 de adulţi albi au suferit un infarct miocardic sau un deces legat de infarct.
Adulţii cu niveluri crescute de colesterol LDL şi trigliceride au avut un risc modest de apariţie a bolilor cardiovasculare, ceea ce s-a aliniat cu constatările cercetărilor anterioare.
Studiul este primul care a descoperit că nivelurile scăzute de colesterol HDL au estimat un risc crescut de boli cardiovasculare doar pentru adulţii albi.
De asemenea, concluziile se extind asupra constatărilor din alte studii care arată că nivelurile ridicate de colesterol HDL nu sunt întotdeauna asociate cu reducerea evenimentelor cardiovasculare.
Analiza REGARDS este cel mai mare studiu din SUA care arată că acest lucru este valabil atât pentru adulţii de culoare, cât şi pentru cei albi, sugerând că o cantitate mai mare decât cele optime de colesterol „bun” ar putea să nu ofere beneficii cardiovasculare pentru niciunul dintre grupuri.
„Ceea ce sper că acest tip de cercetare stabileşte este necesitatea de a revizui algoritmul de predicţie a riscurilor pentru bolile cardiovasculare”, a spus Pamir. „Ar putea însemna ca, în viitor, să nu mai fim lăudaţi de către medicii de familie pentru că avem niveluri mai mari de colesterol HDL”.
El a explicat că, atunci când studiază rolul colesterolului HDL în susţinerea sănătăţii inimii, cercetătorii au în vedere diferite teorii. Una este aceea care se referă la calitate faţă de cantitate. Adică, în loc să existe mai mult HDL, este importantă calitatea funcţiei HDL în preluarea şi transportul excesului de colesterol din organism pentru susţinerea sănătăţii cardiovasculare.
De asemenea, ei cercetează proprietăţile colesterolului HDL la nivel biologic, analizând sute de proteine asociate cu transportul colesterolului şi modul în care aceste asocieri, care variază în funcţie de anumite proteine sau grupuri de proteine, pot îmbunătăţi predicţiile privind sănătatea cardiovasculară.
„Colesterolul HDL a fost multă vreme un factor de risc enigmatic pentru bolile cardiovasculare”, a explicat Sean Coady, şef adjunct al departamentului de epidemiologiei din cadrul diviziei de ştiinţe cardiovasculare a Institutului Naţional de Inimă, Plămân şi Sânge (NHLBI).
„Descoperirile sugerează că o aprofundare mai detaliată a epidemiologiei metabolismului lipidelor este justificată, în special în ceea ce priveşte modul în care rasa poate modifica sau media aceste relaţii”.
Autorii concluzionează că, pe lângă sprijinirea cercetărilor în curs şi viitoare cu diverse populaţii pentru a explora aceste conexiuni, descoperirile sugerează că estimarea riscului pentru boli cardiovasculare pe baza colesterolului HDL ar putea duce la predicţii inexacte pentru adulţii de culoare.
„Când vine vorba de factori de risc pentru boli de inimă, aceştia nu pot fi limitaţi la o singură rasă sau etnie, ci trebuie să se aplice tuturor”, au concluzionat autorii studiului.
