Sănătatea orală a devenit recent parte a abordării gestionării diabetului, împreună cu încurajarea pacienţilor de a menţine o greutate sănătoasă, o dietă sănătoasă şi renunţarea la fumat.
Într-un studiu publicat în jurnalul online PLOS ONE, în aprilie, o echipă de cercetători a demonstrat că pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 care au o funcţie masticatorie completă au un nivel al glicemiei semnificativ mai mic decât pacienţii a căror capacitate de a mesteca eficient este afectată.
Studiul retrospectiv a analizat datele colectate de la 94 de pacienţi cu diabet de tip 2 care au fost consultaţi la o clinică ambulatorie dintr-un spital din Istanbul, Turcia.
Pacienţii au fost împărţiţi în două grupuri: primul grup a inclus pacienţii care aveau o bună „funcţie ocluzală" - destui dinţi plasaţi corect şi care fac contact în aşa fel încât o persoană să poată mesteca bine alimentele. Nivelul glicemiei din acest grup a fost de 7,48.
Al doilea grup nu putea mesteca bine, dacă nu cumva chiar deloc, deoarece le lipseau unii sau toţi acei dinţi; nivelul glicemiei lor a fost cu aproape 2% mai mare, de 9,42.
Masticaţia contează
Digestia, procesul prin care organismul extrage nutrienţii din alimente, începe în gură, pe măsură ce mestecatul stimulează producţia de salivă.
Nutrienţii care sunt importanţi pentru reducerea nivelului de glucoză din sânge includ fibrele, care se obţin în mare parte prin mestecarea adecvată a alimentelor.
De asemenea, s-a raportat că mestecatul stimulează reacţiile din intestin care duc la creşterea secreţiei de insulină şi din hipotalamus care promovează senzaţia de saţietate, ceea ce duce la un consum mai mic de alimente.
Mâncatul mai puţin scade probabilitatea de a deveni supraponderal, care este un factor de risc major pentru dezvoltareadiabetului zaharat de tip 2.
Îngrijirea dentară şi îmbunătăţirea sănătăţii
Obiectivul principal al cercetătorilor a fost acela de a contribui îmbunătăţirea sănătăţii publice.
Potrivit acestora, în 2019, aproape o jumătate de miliard de oameni din întreaga lume aveau diabet, iar cel puţin 90% dintre aceşti pacienţi aveau diabet zaharat de tip 2.
Constatările cercetătorilor au arătatcă există o asociere puternică între masticaţie şi controlul nivelului de glucoză din sânge în rândul pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2.
Acest studiu nu a găsit variabile independente care ar putea afecta nivelul glicemiei în rândul subiecţilor, deoarece nu au existat diferenţe statistice între subiecţi în ceea ce priveşte indicele de masă corporală (IMC), sexul, statutul de fumător, medicamentele sau infecţia indicată de numărul de celule albe din sânge (WBC) la momentul iniţial.
Ameliorarea dramatică a stării de sănătate în cazul unui pacient într-un studiu din 2020, ilustrează beneficiul potenţial al îmbunătăţirii funcţiei ocluzale prin intermediul implanturilor dentare şi al unei restaurări fixe adecvate.
Pacientul cu diabet zaharat de tip 2 a cărui funcţie de masticaţie era grav afectată de dinţii lipsă s-a prezentat iniţial cu un nivel al glicemiei de 9,1.
Pacientul îşi asigura nutriţia folosind un biberon şi mâncând alimente pentru copii.
La patru luni de la tratamentul cu o restaurare fixă susţinută de implanturi pe toată gura, nivelul de glucoză al pacientului a scăzut la 7,8. După 18 luni, acesta a scăzut la 6,2.
Complicaţiile ucid
Cercetările au arătat că o creştere de doar 1% a nivelului de glucoză din sânge este asociată cu o creştere de 40% a mortalităţii cauzate de boli cardiovasculare sau ischemice ale inimii în rândul persoanelor cu diabet, potrivit lui Mehmet A. Eskan profesor asistent clinic în cadrul departamentului de parodontologie şi endodonţie al facultăţii de medicină dntară de la universitatea din Buffalo, care a condus aceste studii.
Alte complicaţii pot include boli renale, afecţiuni oculare, neuropatie şi vindecarea lentă a rănilor simple, precum tăieturi şi băşici.
„Mă interesează cercetările care pot îmbunătăţi sănătatea oamenilor acum", spune profesorul Eskan. El şi coautorul studiului, medicul Yeter E. Bayram, de la departamentul de medicină internă a spitalului Hamidiye Sisli Etfal din Istanbul, aşteaptă ca şi alte studii să exploreze posibilele relaţii de cauzalitate între suportul ocluzal şi nivelul de glucoză din sânge.
(foto: radiografie panoramică postoperatorie; restaurare fixă pe implant. Credit: Universitatea din Buffalo)
