Descifrarea secretului "longevităţii" este un subiect vechi de interes pentru oamenii de ştiinţă, însă acum tehnologia permite realizarea de progrese pe această temă. Un nou studiu a identificat anumite caracterisitici genetice ale persoanelor care trăiesc dincolo de vârsta de 100 de ani.
Pe măsură ce speranţa de viaţă a oamenilor a crescut, la fel a crescut şi numărul persoanelor care trăiesc până la vârsta de 100 de ani sau mai mult.
Speranţa de viaţă a oamenilor a crescut de mai mult de două ori din 1900. Speranţa de viaţă la nivel mondial a crescut de la 31 de ani în 1900 la 73,2 ani în 2023 şi se aşteaptă să crească în continuare până la 77,1 ani în 2050. În creştere este şi numărul persoanelor centenare, care ating vârsta de 100 de ani.
Potrivit estimărilor, în 2015 existau aproximativ 450.000 de centenari la nivel mondial, numărul acestora urmând să crească la 3,7 milioane în 2050.
Cercetările anterioare de la începutul anilor 2000 estimau că, la nivel global, numărul persoanelor care vor trăi până la 100 de ani sau mai mult va creşte mai mult de cinci ori între 2005 şi 2030.
Un lucru încă necunoscut este, însă, ce anume le permite anumitor persoane să trăiască până la 100 de ani, iar altora nu. Noul studiu sugerează un răspuns la această întrebare.
Astfel, o echipă de cercetători de la centrul medical Tufts şi de la facultatea de medicină a universităţii din Boston a descoperit că centenarii au o compoziţie şi o activitate unică a celulelor imunitare, ceea ce le conferă un sistem imunitar care îi ajută să trăiască mai mult.
Potrivit studiului, aceste descoperiri pot fi folosite pentru a dezvolta terapii care să ajute la o îmbătrânire sănătoasă. Studiul a fost publicat recent în revista Lancet eBioMedicine.
Ce se întâmplă cu sistemul imunitar pe măsură ce îmbătrânim?
Pe măsură ce îmbătrânim, toate părţile corpului suferă modificări, inclusiv sistemul imunitar.
Potrivit dr. Scott Kaiser, geriatru şi director al departamentului de sănătate cognitivă geriatrică pentru Pacific Neuroscience Institute, din Santa Monica, California, există două concepte principale atunci când vine vorba de modul în care sistemul imunitar se schimbă pe măsură ce îmbătrânim.
„Unul este imunosenescenţa, care reprezintă procesul de disfuncţie imunitară legat de vârstă", explică el.
Astfel, potrivit medicului, schimbările în compoziţia şi funcţia sistemului nostru imunitar de-a lungul timpului pot duce la o funcţie imunitară deficitară la persoanele în vârstă, iar acest lucru este strâns legat de vulnerabilitatea oamenilor la infecţii, boli autoimune şi chiar la diverse tipuri de cancer.
Mai există apoi şi problema creşterii inflamaţiei legate de vârstă din cauza nivelurilor ridicate de markeri proinflamatori în sânge şi în diferite ţesuturi din organism. Acesta este un factor de risc puternic pentru tot felul de boli, inclusiv pentru procesele neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer, a menţionat medicul.
Aşadar, sunt multe de analizat în ceea ce priveşte funcţia imunitară de-a lungul timpului şi modul în care modificările sistemului nostru imunitar odată cu vârsta ne pot face mai vulnerabili sau ne pot proteja, spun specialiştii.
Examinarea unei imunităţi de „elită"
Echipa a decis să studieze sistemul imunitar al centenarilor, deoarece odată cu vârsta apar schimbări în sistemul nostru imunitar, inclusiv în ceea ce priveşte funcţia şi componenţa celulară, iar aceste schimbări pot duce la boli legate de îmbătrânire.
„Multe persoane centenare înregistrează întârzieri în apariţia bolilor legate de îmbătrânire, iar acest lucru sugerează prezenţa unei imunităţi de elită care continuă să rămână foarte funcţională chiar şi la vârste extrem de înaintate", explică dr. Tanya Karagiannis, bioinformatician la centrul pentru metode cantitative şi ştiinţa datelor din cadrul institutului pentru cercetare clinică şi studii de politici de sănătate, de la centrul medical Tufts, şi autor principal al acestui studiu.
Cercetătorii au efectuat secvenţierea monocelulară pe o categorie de celule imunitare numite celule mononucleare din sângele periferic (PBMC) din probe de sânge prelevate de la şapte centenari înscrişi în studiul New England Centenarian.
Echipa a folosit date monocelulare şi a aplicat noi metode computaţionale pentru a analiza celulele imune care circulă prin sistemul imunitar de-a lungul întregii vieţi umane.
Cercetătorii au analizat diferenţele în ceea ce priveşte prezenţa unor tipuri specifice de celule imune la vârste mai tinere şi la vârste extrem de înaintate şi au descoperit modificări specifice tipului de celule în timpul îmbătrânirii şi la vârste extrem de înaintată.
„Am luat aceleaşi tipuri de celule şi am explorat diferenţele de expresie genetică între vârste pentru a descoperi diferite modele de expresie genetică ale longevităţii extreme care se schimbă odată cu vârsta, dar care sunt, de asemenea, unice pentru bătrâneţea extremă", a explicat dr. Karagiannis.
Tipuri de celule unice la persoanele centenare
În urma analizei, cercetătorii au confirmat observaţiile făcute în studiile anterioare privind îmbătrânirea, care au identificat modificări compoziţionale şi transcripţionale specifice tipurilor de celule unice, întâlnite doar la centenari, care reflectă răspunsul imunitar normal.
De asemenea, au descoperit că persoanele centenare aveau semnături de tip celular specifice longevităţii excepţionale, atât în genele cu modificări legate de vârstă, cât şi în genele exprimate în mod unic la centenari.
„Nu am fost surprinşi să găsim gene care se modifică odată cu vârsta la centenari, deoarece aceştia sunt o populaţie care îmbătrâneşte. Ceea ce a fost surprinzător însă, au fost diferitele modele de îmbătrânire pe care le-am identificat, inclusiv genele specifice îmbătrânirii în care nivelurile de expresie se schimbau odată cu vârsta, dar nu şi în longevitatea extremă în diverse populaţii celulare", a declarat dr. Karagiannis.
Potrivit cercetătorilor, aceste descoperiri pot oferi o bază pentru a explora potenţialii factori extremi determinanţi ai bătrâneţii care ar putea duce la descoperirea unor terapii pentru îmbătrânirea sănătoasă.
Cercetătorii îşi propun acum să exploreze schimbările longitudinale în celulele imune ale centenarilor şi ale persoanelor mai tinere pentru a ajuta la o mai bună definire a factorilor de protecţie a longevităţii extreme care asigură rezultatul benefic pentru sănătate observat la persoanele centenare.
Noi terapii pentru bolile legate de îmbătrânire
Cercetătorilor li s-a părut interesant în acest studiu, faptul că persoanele analizate, care au îmbătrânit extrem de bine, au sfidat vârsta, ca să spunem aşa, şi au analizat ce se întâmplă la ei pentru a vedea dacă pot obţine informaţii esenţiale.
„Potenţialele lecţii de aici se referă la ceea ce ne face mai rezistenţi", a explicat dr. Kaiser.
„Am avut posibilitatea să ne uităm la aceşti oameni cu o longevitate extremă, care au trăit până la 100 de ani şi chiar mai mult, pentru a vedea care este natura şi caracteristica sistemului lor imunitar, astfel încât să putem înţelege mai bine ce se întâmplă, pentru ca eventual să ne dăm seama cum ar putea fi transpuse aceste cercetări în potenţiale terapii pentru alţi oameni, astfel încât tot mai multe persoane să se poată bucura de acest lucru", a precizat medicul
Specialiştii spun că înţelegerea schimbărilor imunitare care apar odată cu îmbătrânirea este importantă pentru a ajuta oamenii să trăiască mai mult.
Şi mulţi oameni doresc să trăiască mai mult dacă pot fi şi sănătoşi.
"Dacă putem determina ce creează această rezistenţă imunitară pentru cei care trăiesc peste 100 de ani, acest lucru poate duce la tratamente care pot ajuta oamenii să trăiască mai mult. Sau, dacă există anumite comportamente sănătoase care duc la această rezilienţă, acest lucru ne-ar ajuta, de asemenea", au mai spus cercetătorii
Ei au precizat însă că cercetările sunt în fază incipientă, ţinând cont şi de faptul că acest studiu a fost de mici dimensiuni, însă ar putea să conducă la alte studii care să îi ajute pe practicienii din domeniul sănătăţii să înţeleagă mai bine această rezilienţă imunitară.
