Sindromul de moarte subită a sugarului (SMSS) reprezintă decesul subit şi inexplicabil al unui copil cu vârsta de mai puţin de un an. Moartea pare să se producă, în general, atunci când sugarii dorm. Deşi este rar, este principalul deces post-neonatal al sugarilor în Statele Unite în prezent, apărând la 103 din 100.000 de naşteri vii pe an. În ciuda succesului iniţial al campaniilor naţionale de sănătate publică care au promovat mediile de somn sigure şi poziţiile de somn mai sănătoase la sugari, în anii 1990 în Statele Unite, ratele de cazuri au rămas neschimbate în ultimele trei decenii.
Într-un nou studiu, pentru a încerca să elucideze misterul morţii neaşteptate a sugarilor, o echipă de cercetători au colectat ţesuturi de la biroul medicului legist din San Diego legate de aceste decese ale sugarilor între 2004 şi 2011.
Ei au examinat trunchiul cerebral a 70 de sugari care au murit în această perioadă şi le-au testat pentru a detecta anomalii consistente.
Cercetătorii au descoperit că receptorul 2A/C al serotoninei este modificat în cazurile de moarte subită a sugarilor în comparaţie cu cazurile de control ale deceselor infantile.
Cercetări anterioare la rozătoare au arătat că semnalizarea receptorului 2A/C contribuie la trezire şi autoresuscitare, protejând starea de oxigenare a creierului în timpul somnului.
Această nouă cercetare susţine ideea că o anomalie biologică la unii sugari îi face vulnerabili la deces în anumite circumstanţe.
Cercetătorii cred că sindromul morţii subite a sugarului apare atunci când trei lucruri se întâmplă împreună:
- un copil se află într-o perioadă critică de dezvoltare cardiorespiratorie în primul an de viaţă,
- copilul se confruntă cu un factor de stres extern, cum ar fi poziţia de somn cu faţa în jos sau împărţirea patului,
- copilul are o anomalie biologică care îl face vulnerabil la provocări respiratorii în timpul somnului.
„Această cercetare se bazează pe lucrările anterioare care arată anomalii în sistemul serotoninergic al unor copii care suferă de SMSS", a declarat autorul principal al lucrării, Robin Haynes.
„Deşi am identificat anomalii ale receptorului de serotonină 2A/C în SMSSS, relaţia dintre aceste anomalii şi cauza decesului rămâne necunoscută", menţionează autorii.
„Alte studii sunt necesare pentru a determina consecinţele anomaliilor acestui receptor în contextul unei reţele mai largi de receptori de serotonină şi non-serotonină care protejează funcţiile vitale în controlul cardiac şi respirator atunci când sunt provocate. În prezent, nu dispunem de niciun mijloc de identificare a sugarilor cu anomalii biologice în sistemul serotoninergic. Astfel, respectarea practicilor de somn în condiţii de siguranţă rămâne esenţială", au concluzionat autorii recentei cercetării publicate joi, în Journal of Neuropathology & Experimental Neurology.
