Clinicienii de la colegiul medical Cornell, din Statele Unite, propun ca rezecţia sublobară să fie noul standard de tratament care să înlocuiască lobectomia, pentru cazurile de cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) în stadiu incipient, de tipul celui observat în acest studiu.
Pentru anumiţi pacienţi cu cancer pulmonar în stadiu incipient, intervenţia chirurgicală prin care se îndepărtează doar o porţiune din unul dintre lobii plămânilor este la fel de eficientă ca intervenţia chirurgicală tradiţională, care îndepărtează un lob întreg, potrivit rezultatelor unui studiu clinic multicentric de fază 3.
În cadrul studiului, publicat joi, în New England Journal of Medicine, cercetătorii au comparat rezultatele provenind de la aproape 700 de pacienţi cu cancer pulmonar în stadiu incipient, dintre care aproximativ jumătate au fost repartizaţi aleatoriu la o intervenţie chirurgicală de „lobectomie”, de îndepărtare a întregului lob, în timp ce cealaltă jumătate a fost supusă unei intervenţii chirurgicale de „rezecţie anatomică sublobară”, pentru a îndepărta doar o parte din lobul afectat.
Pe o perioadă medie de urmărire de şapte ani după operaţie, cele două grupuri nu au prezentat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte supravieţuirea fără boală sau supravieţuirea generală, iar grupul sublobar a avut o funcţie pulmonară modest mai bună.
Studiul a fost condus de clinicieni de chirurgie toracică de la Centrul medical universitar Cornell, şi a inclus cercetători de la universitatea Duke, precum şi clinicieni de la 83 de spitale din Statele Unite, Canada şi Australia.
Lobectomia a fost abordarea standard pentru chirurgia cancerului pulmonar în stadiu incipient timp de aproape 30 de ani, dar rezultatele recentului studiu indică faptul că un subgrup de pacienţi cu cancer pulmonar în stadiu incipient s-ar putea descurca mai bine, sau cel puţin nu mai rău, cu o intervenţie sublobară, care conservă mai mult ţesut.
„Acesta este un studiu care schimbă practica clinică”, a declarat preşedintele studiului şi autorul principal, dr. Nasser Altorki, şeful diviziei de chirurgie toracică al spitalului universitar Cornell şi lider al Programului de Terapie Experimentală din cadrul Centrului de Cancer.
La nivel mondial, cancerul pulmonar este diagnosticat la mai mult de două milioane de persoane şi aproape la fel de multe mor din cauza acestei boli, în fiecare an. Marea majoritate a cazurilor se încadrează în categoria cunoscută sub numele de cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC), care, în stadiul incipient - mic şi localizat - este adesea tratat doar prin intervenţie chirurgicală.
Un studiu clinic influent din 1995 a comparat lobectomia cu chirurgia sublobară la pacienţii cu cancer pulmonar în stadiu incipient şi a constatat rezultate mult mai proaste în grupul sublobar - o rată triplă de recidivă tumorală şi o mortalitate cu 50% mai mare.
Acest lucru a stabilit lobectomia ca abordare chirurgicală standard pentru această boală.
Cu toate acestea, începând cu anii 1990, îmbunătăţiri majore în domeniul imagisticii şi al determinării stadiului cancerului au dus la o detectare sporită a tumorilor pulmonare mai mici, în stadiu incipient, ceea ce i-a determinat pe unii medici să se întrebe dacă lobectomia este cea mai bună soluţie pentru astfel de cazuri.
Un studiu efectuat în Japonia pe pacienţi cu cancer pulmonar în stadiu incipient, publicat anul trecut, a constatat că o tehnică sublobară numită segmentectomie a avut rezultate comparabile cu lobectomia standard şi chiar a adus o şansă modest mai bună de supravieţuire generală.
Noul studiu a fost realizat în 83 de centre clinice din Statele Unite, Canada şi Australia, în perioada 2007-2017. Cercetătorii au randomizat 697 de pacienţi cu NSCLC pentru a primi fie o intervenţie chirurgicală sublobară, fie o lobectomie standard.
Pacienţii eligibili au fost cei cu tumori NSCLC de 2 cm sau mai mici, cu lipsa confirmată a implicării ganglionilor limfatici şi scanări negative pentru metastaze - cu alte cuvinte, stadiul de cancer pulmonar T1aN0.
În plus, tumorile pacienţilor eligibili trebuiau să fie „periferice”, localizate în treimea exterioară a plămânilor, unde riscul de răspândire a tumorii este mai mic.
Cercetătorii nu au constatat nicio diferenţă semnificativă din punct de vedere statistic sau clinic între grupuri pentru niciun rezultat legat de cancer, inclusiv supravieţuirea generală, supravieţuirea fără boală şi recidiva tumorală.
În plus, aşa cum era de aşteptat, având în vedere diferenţele de volum de ţesut îndepărtat, grupul sublobar a obţinut un scor modest mai bun la o măsurare standard a funcţiei pulmonare, la şase luni după operaţie.
Acest lucru, precum şi faptul că ar putea exista şi alte beneficii ale îndepărtării unei cantităţi mai mici de ţesut, ar trebui să facă din rezecţia sublobară noul standard pentru cazurile de cancer pulmonar în stadiu incipient de tipul celui observat în cadrul studiului, spun autorii.
„Suntem destul de încrezători că aceste rezultate sunt reale şi ne spun că pacienţilor nu trebuie întotdeauna să li se îndepărteze un lob întreg din plămâni pentru a se vindeca de cancer”, a spus dr. Nasser Altorki.
