O metaanaliză a patru studii clinice randomizate arată că administrarea de inhibitori de aromatază în locul medicamentului tamoxifen femeilor aflate în premenopauză, cu receptori de estrogen pozitiv, reduce semnificativ riscul de recidivă a cancerului de sân.
Pentru femeile cu cancer de sân sensibil la hormoni, operabil, administrarea tratamentului cu tamoxifen după o intervenţie chirurgicală reduce riscul de deces de cancer de sân pentru următorii 15 ani cu aproximativ o treime.
Inhibitorii de aromatază, medicamente care blochează producţia de estrogen, sunt chiar mai eficiente decât tamoxifen la femeile în postmenopauză, reducând acest risc cu încă 30%.
La femeile aflate în premenopauză, nu era clar dacă inhibitorii de aromatază sau tamoxifenul reprezintă cel mai eficient tratament pentru reducerea reapariţiei cancerului de sân.
Se credea că inhibitorii de aromatază sunt ineficienţi la femeile în premenopauză, deoarece ovarele răspund prin creşterea producţiei de estrogen, o problemă care putea fi depăşită prin utilizarea unor terapii medicamentoase care suprimă funcţia ovariană sau intervenţii chirurgicale.
O echipă de oameni de ştiinţă de la Early Breast Cancer Trialists' Collaborative Group (EBCTCG), cu sediul la Oxford, a examinat toate dovezile disponibile pentru a răspunde la această întrebare, după ce datele din studiile individuale au rămas neconcludente.
Cercetătorii au examinat date din patru studii randomizate controlate la scară largă, care au implicat un total de peste 7.000 de femei cu cancer de sân în stadiu incipient, din ţări din întreaga lume.
Fiecare femeie a primit un tratament de suprimare a funcţiei ovariene. Pacientele au fost alese aleatoriu pentru a lua un inhibitor de aromatază sau tamoxifen timp de trei sau cinci ani. Pe o perioadă medie de urmărire de opt ani, cercetătorii au căutat diferenţe între cele două grupuri în ceea ce priveşte reapariţia cancerului de sân şi decesele cauzate de cancerul de sân sau de altă cauză.
Rezultatele cheie au arătat că:
- Din totalul populaţiei studiate, 888 (12,6%) dintre femei au avut o recidivă a cancerului de sân. Au avut loc 418 decese, dintre care 54 au fost din cauze care nu au legătură cu cancerul de sân.
La femeile care au primit terapie de supresie ovariană:
- Reapariţia cancerului de sân a fost redusă semnificativ în grupul care a primit inhibitori de aromatază în loc de tamoxifen. În ansamblu, riscul a fost redus cu o medie de o cincime (21%).
- Principalul beneficiu a fost observat în primii cinci ani, când tratamentele au fost diferite, unde riscul de recurenţă a fost cu o treime mai mic (32%), în grupul care a primit inhibitori de aromatază. Reducerea absolută a riscului de recurenţă a fost de 3,2%: 6,9% în grupul inhibitor de aromatază faţă de 10,1% în grupul tamoxifen.
- Nu a mai existat niciun beneficiu sau o pierdere a beneficiului între cinci şi zece ani.
- Inhibitorii de aromatază au fost la fel de eficienţi la femeile cu vârsta sub 35 de ani, care au un risc mai mare de recurenţă decât femeile în vârstă.
- Nu a existat nicio diferenţă aparentă în ceea ce priveşte numărul de decese cauzate de cancerul de sân sau de orice cauză; beneficiile de supravieţuire după adminstrarea inhibitorilor de aromatază pot deveni evidente după o perioadă mai lungă de monitorizare.
Efectele secundare cunoscute ale inhibitorilor de aromatază includ un risc crescut de osteoporoză, care poate provoca fracturi osoase. În timpul studiului, o proporţie uşor mai mare de femei din grupul inhibitor de aromatază a avut o fractură osoasă în perioada de urmărire, comparativ cu grupul tamoxifen: 6,4% faţă de 5,1%. Cu toate acestea, frecvenţa fracturilor osoase a fost scăzută în general, iar acest lucru poate fi atenuat prin tratamentul cu medicamente care ajută la întărirea oaselor (bifosfonaţi).
Tamoxifenul poate creşte riscul apariţiei unor anomalii endometriale, inclusiv polipi uterini şi cancere endometriale. În această analiză, incidenţa de cinci ani a cancerului endometrial a fost mai mare în grupul tamoxifen (0,3%), comparativ cu grupul inhibitor de aromatază (0,2%), dar încă rar în general.
Studiul, finanţat în principal de Cancer Research UK, a fost publicat în The Lancet Oncology.
„Scopul a fost acela de a afla dacă femeile aflate în premenopauză tratate cu supresie ovariană ar putea beneficia mai mult de inhibitorii de aromatază decât tamoxifenul, iar aceste constatări arată în mod concludent că se întîmplă aşa în prevenirea reapariţiei cancerului de sân. Cu toate acestea, trebuie să monitorizăm pacienţii mai mult timp pentru a afla dacă decesele cauzate de cancerul de sân sunt, de asemenea, reduse. Efectele asupra calităţii vieţii trebuie luate în considerare şi ele şi este important ca medicii să discute cu pacientele despre beneficiile şi riscurile potenţiale pentru fiecare abordare de tratament“, a declarat Rosie Bradley de la Oxford Population Health, principala autoare a studiului.
„Aceste rezultate au potenţialul de a face o diferenţă în viaţa a mii de femei. Cele mai multe tipuri de cancer de sân sunt sensibile la hormoni şi pot fi tratate prin terapii hormonale. Deşi există potenţial pentru unele efecte secundare, inhibitorii de aromatază ar putea creşte şansa acestor femei să rămână cancer-free, permiţându-le să se întoarcă la o viaţă normală. Reapariţia cancerului de sân este deosebit de problematică la femeile mai tinere, aşa că este o veste excelentă să ştim că utilizarea inhibitorilor de aromatază este la fel de eficientă la femeile cu vârsta sub 35 de ani. Aşteptăm cu nerăbdare să vedem rezultatele monitorizărilor pe termen lung, pentru a vedea dacă inhibitorii de aromatază salvează vieţi“, a spus şi Caroline Geraghty, asistentă medicală specializată în informaţiile despre cancer la Cancer Research UK.
