Rezultatele unui studiu de dimensiuni reduse arată că mâncatul într-un interval de 10 ore pe zi ar putea avea un efect pozitiv asupra persoanelor cu diabet zaharat de tip 2.
Numărul cazurilor de diabet de tip 2 a crescut aproape de patru ori în mai puţin de 40 de ani şi reprezintă aproximativ 95% din numărul total de cazuri de diabet la nivel mondial, potrivit unui raport recent al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
Pierderea în greutate poate ajuta la reducerea rezistenţei la insulină, iar îmbunătăţirea nivelului de zahăr din sânge prin dietă poate reduce riscurile asociate cu diabetul de tip 2, spun specialiştii.
Mâncatul într-un anumit interval de timp este o formă de post intermitent despre care se crede ca ar putea aduce beneficii metabolismului.
Studiile pe animale hrănite doar într-un anume interval de timp, care au demonstrat pierderea în greutate şi scăderea glicemiei s-au dovedit însă dificil de reprodus la om.
Un studiu recent, de dimensiuni reduse, a arătat că mâncatul într-un anumit interval de timp al zilei poate avea totuşi un efect pozitiv asupra persoanelor în vârstă, supraponderale, şi care suferă de diabet zaharat de tip 2, întrucât pierderea în greutate şi reducerea glicemiei pot ajuta la reducerea riscului de apariţie a unor complicaţii.
Studiul, realizat pe 14 pacienţi supraponderali şi obezi cu diabet de tip 2, din Olanda, a arătat că o fereastră de alimentaţie restricţionată la 10 ore, a îmbunătăţit intervalul de timp cu un nivel al glicemiei sănătos, şi a scăzut glucoza din sânge, în comparaţie cu o fereastră de alimentaţie de 14 ore.
Rezultatele studiului au fost publicate joi, în Diabetologia.
Cum ar putea ajuta postul intermitent, persoanele cu diabet
Diabetul de tip 2 este o afecţiune care influenţează felul în care organismul metabolizează zahărul (glucoza), o sursa esenţială de combustibil în corp. Această afecţiune cronică (pe termen lung) provoacă o circulaţie excesivă de zahăr în sânge. Un nivel ridicat de zahăr în sânge, cauzează probleme la nivelul sistemelor circulator, nervos si imunitar.
În diabetul de tip 2, pancreasul nu mai secretă cantitatea suficientă de insulină, hormonul care, în mod normal, ajută la transportul glucozei (o formă de zahăr) din sânge în celule, pentru a le asigura energie. La rândul lor, celulele din organism devin rezistente la insulină, răspunzând slab la eliberarea acestui hormon, şi absorbind astfel mai puţin zahăr.
În timp ce unele studii au arătat că mâncatul într-un anumit interval orar poate ajuta la pierderea în greutate, nu a fost suficient stabilit ce efecte ar putea produce această restricţie asupra zahărului din sânge la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2.
O „fereastră de timp” care funcţionează
Cercetătorii au studiat până acum mai multe intervale de timp, chiar şi mai scurte de 6 ore, pentru a limita alimentaţia zilnică, dar, în general, cu cât fereastra de timp este mai scurtă şi perioada de post intermitent mai lungă, cu atât acest tip de dietă este mai greu de ţinut, ceea ce face ca reuşita urmării unui astfel de program alimentar să fie mai puţin probabilă.
„Este important de reţinut că nu există un singur regim pentru diabetul de tip 2, iar cea mai bună dietă este cea pe care o puteţi respecta. Dacă aveţi diabet de tip 2 şi încercaţi să scădeţi în greutate, este esenţial să aveţi sprijinul potrivit”, spune dr. Lucy Chambers, director de cercetare la Diabetes U.K.
Cercetătorii din acest studiu au emis ipoteza că nivelurile de glicogen, o modalitate prin care organismul stochează zahărul, ar fi mai mici în urma unei alimentaţii restricţionate la un anumit interval de timp. Ei au sugerat că o cantitate mai mică de glucoză disponibilă, ar putea îmbunătăţi sensibilitatea la insulină, datorită nevoii crescute a organismului de a reface depozitele de glicogen.
De asemenea, oamenii de ştiinţă au vrut să vadă dacă o fereastră de alimentaţie de 10 ore (mai uşor de urmat în viaţa de zi cu zi), ar putea duce la îmbunătăţiri metabolice la pacienţii cu diabet de tip 2, supraponderali şi obezi, cu vârste cuprinse între 50 şi 70 de ani.
Cercetătorii au împărţit participanţii în două grupuri: intervalul de timp pentru mâncat al primului grup a fost limitat la o fereastră de 10 ore, în timp ce grupul placebo a avut la dispoziţie cel puţin 14 ore, pentru o perioadă de trei săptămâni.
După 4 săptămâni de la încheierea regimului alimentar restricţionat, cercetătorii au schimbat grupurile şi au repetat experimentul. Asta a însemnat că fiecare participant „a fost propriul grup de control”, a explicat autoarea studiului, Charlotte Andriessen, doctorand la universitatea Maastricht, Olanda.
Cercetătorii au echipat participanţii cu un dispozitiv de monitorizare a glicemiei pentru ambele perioade de studiu de trei săptămâni. Instrumentul a măsurat glicemia la fiecare 15 minute. De asemenea, cercetătorii au măsurat depozitele de glicogen în săptămâna a doua a fiecărei faze a experimentului, precum şi compoziţia corporală a participanţilor şi consumul de energie al acestora, în interiorul unei camere de respiraţie, pentru o perioadă de 36 de ore.
Limitarea intervalului de mâncat la 10 ore faţă de 14 ore
Cercetătorii nu au înregistrat nicio scădere a nivelului depozitelor de glicogen din ficat după ce au restricţionat mâncatul într-un anumit interval de timp, cu menţiunea că nu au măsurat glicogenul noaptea, când participanţii la studiu s-au aflat în repaus alimentar.
Ce au descoperit a fost faptul că, timpul total pentru un interval cu un nivel al glicemiei sănătos a crescut cu aproximativ 3 ore pe zi, iar glucoza din timpul postului intermitent a fost mai scăzută în cazul ferestrei de 10 ore.
Studiul nu a ţinut cont de posibilul impact al medicamentelor care scad glicemia, în cazul unor participanţi. De asemenea, numărul celor din grup a fost mic, iar participanţii în vârstă, ceea ce face ca rezultatele să nu poată fi generalizate la o populaţie mai largă, au menţionat autorii.
„Este posibil ca un grup mai tânăr de voluntari să fie mai sensibil la un regim alimentar limitat la un număr de ore, deoarece îmbătrânirea scade sensibilitatea la insulină şi funcţia mitocondrială, ambele importante în trecerea de la utilizarea cantităţii de glucoză pentru energie în timpul zilei, la utilizarea grăsimilor, în timpul nopţii", a mai precizat autoarea studiului.
„Principalul motiv pentru care am inclus (în studiu) femei aflate în postmenopauză, şi nu femei aflate la premenopauză, a fost legat de fluctuaţia de hormoni, care apare odată cu menstruaţia” a mai subliniat ea.
Rezultatele nu se pot generaliza nici la persoanele cu prediabet, un alt grup despre care s-a spus că ar putea beneficia de limitarea alimentaţiei la un anume interval de timp, au mai atras atenţia autorii studiului.
Ei spun că ar fi necesare studii mai mari pentru a analiza un interval al consumului alimentar „mai fezabil” de 10 ore.
