Simptomele diabetului de tip 1 la copii nu sunt întotdeauna recunoscute imediat de medicii din asistenţa medicală primară, sugerează noi cercetări. Între 5% şi 10% din cazurile de diabet sunt de tip 1 şi apar adesea în copilărie. Un studiu suedez, publicat în numărul din septembrie al revistei Pediatric Diabetes, sugerează că semnele cheie ale diabetului de tip 1 - sete, urinare excesivă, oboseală, scădere în greutate - nu sunt adesea asociate cu diabetul de tip 1 la copiii aduşi la medicii de îngrijire primară.
Cercetarea a fost condusă de Johan Wersäll, de la Universitatea din Gothenburg a chestionat îngrijitorii a 237 de copii şi adolescenţi cu vârsta sub 19 ani. Toţi au fost internaţi la spital cu diabet de tip 1 cu debut nou şi cetoacidoză diabetică între 2015 şi 2017.
Cetoacidoza diabetică (DKA) este o afecţiune potenţial periculoasă care poate apărea atunci când diabetul este netratat. „Singura modalitate de a evita DKA la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 cu debut nou este iniţierea urgentă a terapiei cu insulină”, au remarcat cercetătorii.
În studiu, oamenii de ştiinţă au descoperit că 39% dintre părinţi avuseseră suspiciuni cu privire la diabet înainte de a-şi aduce copilul la medic. Grupul lui Wersäll a analizat 112 cazuri în care părinţii au dus copilul mai întâi un medic de asistenţă primară şi apoi au ajuns să-l ducă pe acelaşi copil într-o secţie de urgenţă a spitalului în următoarele patru săptămâni.
În 64 dintre cazuri, medicii din asistenţă primară au observat simptomele de tip 1 şi au trimis rapid copilul la asistenţă medicală de urgenţă, a raportat echipa suedeză. Dar în alte 48 de cazuri, aceste trimiteri au fost întârziate.
„Simptomele clasice precum setea, poliuria [urinarea excesivă], oboseala şi pierderea în greutate au fost cele mai frecvente în ambele grupuri”, au menţionat aceştia. În multe cazuri, în ciuda acestor simptome clasice, „nivelul glucozei din urină sau glicemia nu au fost testate”, a remarcat echipa.
La copiii cu un diagnostic întârziat, „glucoza din sânge sau glucoza urinară au fost testate la centrul primar de asistenţă medicală” doar în 42% din cazuri, în ciuda faptului că acei copii prezentau simptome clasice de tip 1, a constatat studiul. Şi în multe cazuri în care au fost confirmate niveluri ridicate de glucoză din sânge, copiii „nu au fost îndrumaţi direct la spital”, au descoperit cercetătorii.
Concluzia, conform cercetătorilor, este că „până la 43% dintre aceşti copii nu au fost direcţionaţi imediat către o secţie de urgenţă pediatrică, indicând o întârziere substanţială a medicului. Cunoaşterea şi conştientizarea generală a simptomelor diabetului atât în rândul îngrijitorilor, cât şi în rândul profesioniştilor din domeniul medical care lucrează în sectorul asistenţei medicale primare sunt esenţiale în îmbunătăţirea acestei situaţii şi prevenirea cetoacidozei diabetice.
