Testarea timpurie pentru a măsura simultan nivelul a zeci de tipuri de lipide din sânge (lipidograma), poate anticipa riscul de a dezvolta diabet de tip 2 (DT2) şi boli cardiovasculare (BCV). O astfel de predicţie timpurie poate oferi baza unor recomandări pentru schimbarea regimului alimentar şi a stilului de viaţă înainte de apariţia acestori boli, arată un nou studiu al unei echipe de la centrul Lipotype, din Germania, publicat pe 3 martie în revista cu acces liber, PLOS Biology.
În prezent, evaluarea riscului pentru DT2 şi BCV se bazează în mare măsură pe istoricul pacientului şi comportamentele actuale de risc, precum şi pe nivelul şi raportul dintre două lipide majore din sânge, colesterolul cu densitate mare şi mică (HDL şi LDL). Cu toate astea, în sânge există peste o sută de alte tipuri de lipide, despre care se crede că reflectă, cel puţin în parte, aspecte ale metabolismului şi homeostaziei în tot corpul.
Pentru a evalua dacă o măsurare mai cuprinzătoare a lipidelor din sânge ar putea creşte acurateţea predicţiei riscului de boli, cercetătorii au analizat datele şi probele de sânge dintr-un studiu longitudinal care a cuprins peste 4.000 de rezidenţi suedezi sănătoşi, de vârstă mijlocie, evaluaţi pentru prima dată între 1991 şi 1994 şi monitorizaţi apoi până în 2015. Folosind probele uzuale de sânge cercetătorii au evaluat concentraţiile a 184 de lipide cu ajutorul spectrometriei de masă cu randament ridicat. În perioada de monitorizare, 13,8% dintre participanţi au dezvoltat DT2, iar 22% au dezvoltat BCV.
Pentru a dezvolta un profil de risc pentru aceste boli după profilul lipidic al individului, autorii au efectuat runde repetate de instruire şi testare pe două treimi dintre datele alese aleatoriu, pentru a crea un model. Ei au testat apoi modelul pe datele rămase, o treime din totalul indivizilor, pentru a vedea dacă acesta poate prezice cu acurateţe riscul de boală. Odată ce modelul a fost dezvoltat, indivizii au fost grupaţi în şase subgrupe, în baza profilului lor lipidic.
Comparativ cu mediile grupului, riscul pentru DT2 în grupul cu cel mai mare risc a fost de 37%, o creştere a riscului de 168%. Riscul pentru BCV în grupul cu cel mai mare risc a fost de 40,5%, o creştere a riscului de 84%. Reduceri semnificative ale riscului în comparaţie cu mediile au fost observate, de asemenea, în grupurile cu cel mai scăzut risc. Riscul crescut pentru oricare dintre boli a fost independent de factorii de risc genetici cunoscuţi şi de numărul de ani până la debutul bolii.
Conform autorilor studiului, există mai multe implicaţii potenţial importante pentru aceste rezultate. La nivel individual, este posibil să se definească riscul cu zeci de ani înainte de debutul bolii, eventual în timp pentru a lua măsuri de a evita boala. Profilul lipidic, în combinaţie cu genetica şi istoricul pacienţilor, sau independent de aceste date, poate oferi noi perspective asupra momentului apariţiei bolii şi a cauzelor care duc la apariţia ei. Mai mult, prin identificarea acelor lipide care contribuie cel mai mult la riscul de boală, este posibil să se identifice noi candidaţi la medicamente.
„Profilul lipidic, identificat printr-o singură măsurătoare cu ajutorul spectrometriei de masă, o procedură ieftină şi rapidă, ar putea extinde evaluarea tradiţională a riscurilor de boală pe baza unui test clinic“, a spus Chris Lauber, cercetător la Lipotype, care a condus studiul. În plus, nivelurile individuale al lipidelor din sânge pot fi consecinţele sau pot contribui la o mare varietate de procese metabolice, care pot fi semnificative la nivel individual şi pot fi folosite ca markeri. Dacă acest lucru este adevărat, profilul lipidic poate oferi perspective mult dincolo de diabet şi riscul de boli cardiovasculare şi poate extinde setul de instrumente pentru depistarea precoce a persoanelor care prezintă un risc ridicat de a dezvolta aceste boli, a concluzionat Lauber.
