Un nou tratament cu anticorpi pentru endometrioză, care nu a fost încă testat pe oameni, pare să facă ceea ce terapiile existente nu pot, şi anume să micşoreze leziunile şi aderenţele potenţial dureroase, regăsite la milioane de femei din întreaga lume.
Endometrioza este o boală în care ţesutul care de obicei căptuşeşte interiorul uterului creşte în afara uterului şi se ataşează de alte organe din corp. Afectează una din zece femei de vârstă reproductivă, provocând dureri debilitante, sângerări excesive şi inflamaţii.
În prezent, eistă şi alte potenţiale terapii în curs de elaborare care se arată promiţătoare în tratarea durerii legate de endometrioză, cu mai puţine efecte adverse decât medicamentele existente.
Terapiile hormonale reprezintă o altă opţiune pentru a ajuta la încetinirea sau oprirea creşterii noilor aderenţe, dar nu pot face să dispară leziunile existente şi, de asemenea, vin cu efecte secundare nedorite.
Deşi, va mai trece timp până să fie testat pe oameni, rezultatele studiilor pe animale cu acest nou medicament candidat sugerează că acesta ar putea avea un efect semnificativ asupra leziunilor de endometrioză şi a fibrozei asociate, marcată de o îngroşare şi cicatrizare a ţesutului.
Terapia cu anticorpi administrată prin injecţii lunare a micşorat leziunile de endometrioză şi au redus fibroza la maimuţe. Câteva dintre ele au dezvoltat spontan endometrioza, dar la majoritatea animalelor testate le-a fost implantat ţesut endometrial pe cale chirurgicală, pentru a imita afecţiunea umană.
Studiul a fost realizat de o echipă de cercetători condusă de Ayako Nishimoto-Kakiuchi din cadrul Diviziei de cercetare translaţională a Chugai Pharmaceutical Company, un producător japonez de medicamente.
Nishimoto-Kakiuchi şi colegii săi au dezvoltat terapia cu anticorpi, denumită AMY109, după ce au căutat diferenţe în expresia a aproape 250 de gene implicate în inflamaţie, în eşantioane de ţesut uman de la 10 pacienţi cu endometrioză şi 4 persoane fără această afecţiune.
În acest set mic de eşantioane, nivelurile unei anumite molecule de semnalizare numită interleukina-8 (IL-8), care este un actor important în răspunsul inflamator al organismului, au fost strâns corelate cu inflamaţia endometriozei şi cu leziunile fibroase legate de boală.
Acest rezultat i-a determinat pe cercetători să dezvolte AMY109, un anticorp cu acţiune prelungită care se leagă şi blochează semnalizarea IL-8. Secvenţa sa este protejată prin brevet, ceea ce va limita capacitatea altor cercetători de a o testa în propriile experimente.
Terapiile cu anticorpi se elimină de obicei destul de repede din organism, necesitând o administrare repetată.
În acest caz, Nishimoto-Kakiuchi şi colegii săi raportează că AMY109 rezistă suficient de mult timp în circulaţie pentru ca o injecţie o dată pe lună să fie suficientă.
Aceştia au testat două doze diferite de medicament, administrate pe parcursul a 6 luni, şi au constatat că, la maimuţele cu endometrioză indusă chirurgical, ambele doze, nu numai că au redus volumul leziunilor, dar au diminuat şi fibroza în comparaţie cu martorii.
Secţiuni de ţesut care arată efectul unei terapii cu anticorpi asupra volumului leziunilor de endometrioză în comparaţie cu probele de control.
(Foto: Terapia cu anticorpi, AMY109, a redus dimensiunea leziunilor de endometrioză şi markerii de fibroză comparativ cu martorii de control (rândul de sus) la şase luni. (Nishimoto-Kakiuchi et al., Science Translational Medicine, 2023)
„A fost un rezultat destul de neaşteptat, deoarece mai mulţi factori ar putea contribui la fibroză”, scriu cercetătorii în studiul lor, peer-reviewed - revizuit de oameni de ştiinţă.
Această posibilă legătură între IL-8 şi endometrioză va trebui investigată în continuare, dar, după cum concluzionează cercetătorii din aceste rezultate preliminare, „AMY109 poate reprezenta o terapie de modificare a bolii pentru pacienţii cu endometrioză”.
Terapiile eficiente pentru endometrioză sunt aşteptate de mii de persoane care trăiesc cu această afecţiune şi care consideră că intervenţia chirurgicală le ameliorează doar temporar durerea.
De fapt, unii experţi în sănătate consideră că intervenţiile chirurgicale repetate pentru îndepărtarea ţesutului deplasat ar putea înrăutăţi situaţia.
Şi asta după ce pacientele au aşteptat ani sau chiar decenii pentru a obţine un diagnostic, deoarece durerea lor a fost în mod repetat respinsă sau considerată normală de către profesioniştii din domeniul sănătăţii la care au căutat ajutor.
Este nevoie urgentă de mai multe fonduri pentru cercetare pentru a înţelege mai bine cele trei subtipuri de endometrioză pe care medicii le cunosc de zeci de ani şi modul în care fiecare subtip răspunde la tratament.
În 2021, cercetătorii de la universitatea Oxford au raportat cele mai recente rezultate ale investigaţiilor lor care sondează genetica endometriozei.
Ei au identificat o variantă de genă care se găseşte adesea în formele mai agresive ale afecţiunii, care se extinde adânc în organele şi ţesuturile din jur.
Mai multe studii de acest gen ar putea duce la tratamente mai bune şi la o înţelegere a modului în care boala progresează. Cu cât mai multe căi de cercetare urmărite, cu atât mai bine, spun autorii.
Cercetarea a fost publicată miercuri, în Science Translational Medicine.
