Litiaza renală este o afecţiune frecvent întâlnită şi cu incidenţa în creştere, caracterizată prin dezvoltarea calculilor la nivelul rinichilor. Adesea, în funcţie de dimensiunea lor, unii calculi pot migra de la nivelul rinichiului, coborând către ureter, vezică, uretră, unde se pot inclava.
Când echilibrul dintre cantitatea de apă consumată şi sărurile minerale din organism este afectat, este favorizată formarea calculilor prin precipitarea sărurilor din organism la nivelul rinichiului, date fiind rolurile în excreţie şi filtrare ale acestui organ.
Cea mai frecventă cauză de litiază renală este consumul scăzut de lichide, recomandarea generală fiind de a consuma minimum 2 litri de lichid pe parcursul fiecărei zile. Alţi factori care pot favoriza apariţia litiazei renale sunt alimentaţia bogată în proteine animale şi în oxalaţi, afecţiunile renale, ereditatea, infecţiile urinare repetate, modificări ale metabolismului mineralelor.
Semne şi simptome ale litiazei renale
Acuzele pacienţilor cu litiază renală variază de la forme asimptomatice până la dureri de intensitate crescută în diferite regiuni anatomice, în funcţie de localizarea calculilor.
Gama de manifestări clinice asociate este largă şi poate include: greţuri, vărsături, urinări frecvente şi dureroase, hematurie, febră, inapetenţă, transpiraţii abundente, tahicardie, hipertensiune arterială.
În cazul migrării calculilor la nivelul ureterului, se produce colica renală. Prin iritaţia produsă la nivelul mucoasei ureterale, se produce un spasm ureteral cu distensia bruscă a căilor urinare superioare şi a capsulei renale, lucru care produce durerea.
Colica renală tipică are localizare lombară, este intermitentă, iradiază în flancul şi fosa iliacă de partea afectării pe traiectul ureterului şi este însoţită de simptome urinare: polachiurie, algurie, tenesme vezicale, hematurie. În timpul unei colici renale pacientul este foarte agitat şi nici o poziţie nu ameliorează durerea.
În cazul unor astfel de manifestări se impune consultul de specialitate pentru diagnosticul de certitudine şi prezentarea opţiunilor de tratament, pentru evitarea complicaţiilor litiazei.
Tipuri de calculi urinari
În funcţie de compoziţia lor, calculii se pot clasifica în mai multe categorii:
- Pe bază de calciu – sunt cel mai frecent întâlniţi şi includ litiaza formată din oxalat de calciu şi din fosfat de calciu;
- Cu fosfat de magneziu şi amoniu – sunt frecvenţi la femei deoarece se asociază cu infecţiile de tract urinar; pot atinge dimensiuni foarte mari, uneori afectând întregul rinichi (calculi coraliformi);
- Cu acid uric – se formează din cauza acidităţii urinare şi sunt frecvent întâlniţi la persoanele cu o dietă bogată în proteină animală;
- Cu cistină – se dezvoltă preponderent la tineri şi sunt cauzaţi de o afecţiune ereditară; au tendinţa de recidivă şi necesită o îngrijire multidisciplinară, în special pentru prevenirea formării lor.
Diagnosticul litiazei renale
Diagnosticul de certitudine se realizează prin intermediul unei anamneze amănunţite şi al unui examen fizic complet. Investigaţiile suplimentare pentru excluderea complicaţiilor grave generate de calculii renali (hidronefroză obstructivă, pielonefrită) pot include:
- Analize de laborator (hemogramă, probe pentru metabolism, sediment urinar şi urocultură);
- Ecografie renală;
- Radiografie;
- Tomografie computerizată de abdomen şi pelvis.
De asemenea, o probă de urină adunată în 24 de ore poate fi colectată pentru a evalua ureea, creatinina, acidul uric, oxalatul, citratul, calciul, fosfatul, aciditatea urinei, volumul de urină, dar pot fi efectuate şi uroculturi.
Standardul de aur în diagnosticarea imagistică a litiazei renale este tomografia computerizată fără substanţă de contrast. Prin această metodă se poate diagnostica precis litiaza ureterală şi se pot descrie localizarea exactă şi dimensiunile acesteia.
Tratamentul litiazei renale
Calculii de mici dimensiuni sunt adesea eliminaţi din organism chiar şi fără un tratament specific. Cât timp nu provoacă dureri intense sau complicaţii, nu se impune tratament în cazul litiazei cu dimensiuni de până la 10 milimetri.
Tratamentul litiazei renale este cel mai frecvent minim invaziv, fără bisturiu. Pentru calculii de dimensiuni mai mari, care provoacă complicaţii (ureterohidronefroza, de exemplu), se instituie tratament cu ultrasunete, tratament endoscopic sau chirurgical. Cea mai potrivită metodă de tratament va depinde în principal de dimensiunea calculilor, localizarea lor şi tipul de litiază.
Litotriţia extracorporeală cu unde de şoc
Litotriţia extracorporală cu unde de şoc (ESWL) este o metodă neinvazivă care realizează dezintegrarea calculilor renali cu ajutorul unde de şoc (ultrasunete) administrate din afara organismului, fără a deteriora ţesuturile.
ESWL reprezintă prima opţiune de tratament în cazul pacienţilor cu litiază renală sau ureterală cu diametrul între 1–2 cm şi care corespund următoarelor criterii:
- Rinichi funcţional urografic;
- Absenţa dilataţiilor pielo-caliceale importante;
- Cale urinară liberă în aval de localizarea litiazei supuse tratamentului ESWL.
Cu ajutorul unui echipament modern, litotriptor, se emit ultrasunete din exteriorul corpului, transmise apoi către calculi. Tratamentul cu unde de şoc durează de obicei între 30 şi 60 de minute, nu necesită spitalizare, iar fragmentele rezultate din calculul sfărâmat au diametrul între 1 şi 3 mm şi se elimină pe cale naturală.
Litotriţia extracorporeală cu unde de şoc se recomandă în special pentru calculi cu diametrul mai mic de 20 de milimetri.
Acest tip de tratament se poate administra oricărui pacient care corespunde criteriilor, însă există câteva contraindicaţii pentru ESWL: insuficienţa renală acută obstructivă şi boala cronică de rinichi, infecţiile acute renale şi ale căilor urinare, hipertensiunea arterială necontrolată terapeutic, sarcina, obezitatea morbidă.
Tratamentul endoscopic al litiazei renale
Abordul endoscopic sau ureteroscopia cu ureteroscop flexibil reprezintă o tehnică chirurgicală minim invazivă prin intermediul căreia, cu ajutorul unor echipamente speciale, de ultimă generaţie, se poate vizualiza sistemul pielo-caliceal (rinichiul la interior). Astfel, se poate trata orice calcul de la nivelul rinichiului prin pulverizare cu laserul, sub controlul vizual al chirurgului urolog.
Această metodă se recomandă pentru calculii cu un diametru mai mare de 10 milimetri, localizaţi în treimea mijlocie sau inferioară a ureterului, şi pentru calculii cu dimensiuni de până la 2 centimetri de la nivelul rinichiului.
Avantajele acestei proceduri sunt reprezentate de faptul că, prin intermediul ureteroscopului flexibil, se pot aborda calculii de la orice nivel renal, spitalizarea este minimă, iar pentru pacient recuperarea este foarte rapidă.
Tratament de ultimă generaţie pentru litiaza renală, la SANADOR
Spitalul Clinic SANADOR pune la dispoziţia pacienţilor o gamă largă de tratamente eficiente pentru litiaza renală. Secţia de Urologie dispune de aparatură de ultimă generaţie pentru realizarea celor mai noi şi avansate proceduri de litotriţie ESWL prin intermediul litotriptorului Siemens Variostar cu dublu reperaj (fluoroscopic şi ecografic), dar şi de personal medical specializat, cu experienţă vastă în domeniu.
La SANADOR, pacienţii apelează cu încredere la medicii urologi cu experienţă vastă în domeniu şi care dispun de cea mai nouă aparatură la ora actuală din lume, obţinând rezultate excepţionale în tratarea tuturor patologiilor cu care aceştia se confruntă.
În cazul în care sunt necesare intervenţii chirurgicale urologice complexe, la Spitalul Clinic SANADOR acestea pot fi realizate minim invaziv laparoscopic sau robotic, cu ajutorul sistemului robotic de ultimă generaţie da Vinci Xi.
