O echipă de cercetători de la Cambridge, din Marea Britanie, a reuşit să prevină diabetul la şoareci prin manipularea căilor de semnalizare din celulele pancreatice. Tratamentul vizează o cale comună ambelor tipuri de diabet şi ar putea avea un potenţial terapeutic uriaş odată transpus într-un tratament clinic.
Cercetătorii de la laboratorul Liston din cadrul Institutului Babraham, au publicat recent un tratament terapeutic preventiv pentru diabetul la şoareci.
Echipa a reuşit să prevină diabetul la şoareci prin manipularea căilor de semnalizare în celulele pancreatice pentru a preveni moartea celulară indusă de stres.
Tratamentul vizează o cale de comunicare comună ambelor tipuri de diabet şi, prin urmare, ar putea avea un potenţial terapeutic uriaş odată transpus într-un tratament clinic.
„Rezultatele noastre arată că MANF ar putea preveni deteriorarea celulelor beta prin evitarea inflamaţiei în insulele pancreatice, care este un semn distinctiv al diabetului de tip 1”, a declarat dr. Kailsah Singh, fost cercetător în laboratorul Liston, într-un comunicat.
În peste 35 de ani de cercetare, au existat încercări eşuate pentru a preveni dezvoltarea diabetului de tip 1. Abordările anterioare au căutat să vizeze natura autoimună a bolii, dar dr. Adrian Liston, lider senior de grup al unui program de cercetare în imunologie, a vrut să investigheze dacă există mai multe cauze care duc la deteriorarea celulelor în etapele ulterioare, după răspunsul imun.
Laboratorul Liston a studiat rolul morţii celulare în dezvoltarea diabetului abordând această problemă prin identificarea căilor care decid dacă celulele stresate ale pancreasului, producătoare de insulină, trăiesc sau mor, determinând astfel dezvoltarea bolii.
Cercetătorii au sperat să găsească o modalitate de a opri moartea celulară (apoptoza) legată de stres, prevenind declinul către diabet fără a fi nevoie să se concentreze exclusiv asupra sistemului imunitar.
Astfel, cercetătorii au trebuit să identifice, în primul rând, căile care ar influenţa decizia de viaţă sau de moarte pentru celula beta.
În cercetări anterioare, ei au reuşit să identifice o proteină Manf ca fiind protectoare împotriva morţii celulare induse de stres şi Glis3 care stabileşte nivelurile proteinelor Manf în celule.
În timp ce diabetul de tip 1 şi 2 la pacienţi au de obicei cauze diferite, inclusiv din punct de vedere genetic, calea GLIS3-MANF este o caracteristică comună pentru ambele afecţiuni şi, prin urmare, o ţintă atractivă pentru tratamente.
Pentru a manipula calea Manf, cercetătorii au dezvoltat un sistem de livrare a genelorpe baza tehnologiei virale cu virus modificat cunoscută sub numele de sistem de livrare virală a genelor cu vector viral adeno-asociat (AAV).
Sistemul AAV vizează celulele beta şi le permite acestora să producă mai multe proteine pro-supravieţuire Manf, înclinând decizia de viaţă sau de moarte în favoarea supravieţuirii.
Pentru a testa tratamentul, cercetătorii au tratat şoareci sensibili la dezvoltarea spontană a diabetului autoimun.
Tratarea şoarecilor prediabetici a dus la o rată mai mică de dezvoltare a diabetului zaharat de la 58% la 18%.
Această cercetare pe şoareci reprezintă un prim pas cheie în dezvoltarea de tratamente pentru pacienţii umani, spun autorii.
„Un avantaj cheie al vizării acestei căi în particular este probabilitatea mare ca aceasta să funcţioneze atât în diabetul de tip 1, cât şi în diabetul de tip 2”, explică dr. Adrian Liston.
„În diabetul de tip 2, în timp ce problema iniţială este rezistenţa la insulină la nivelul ficatului, majoritatea complicaţiilor severe apar la acei pacienţi la care celulele beta ale pancreasului au fost stresate cronic de nevoia de a produce din ce în ce mai multă insulină” a spune medicul..
Prin tratarea diabetului de tip 2 timpuriu cu această abordare sau cu una similară, exist[ potenţialul de a bloca progresia către evenimentele adverse majore în stadiul târziu al diabetului de tip 2, au conchis autorii studiului, publicat în jurnalul Biomolecules.
