Transmiterea „considerabilă” a variolei maimuţei are loc înainte de apariţia simptomelor, au anunţat miercuri cercetătorii britanici, oferind primele dovezi care indică faptul că virusul poate fi transmis în acest fel.
Până acum se credea că variola maimuţei este răspândită aproape în totalitate de către oameni deja bolnavi, deşi transmiterea pre-simptomatică nu a fost exclusă şi unele teste de rutină au detectat cazuri fără simptome (asimptomatice), relatează Reuters.
Variola maimuţei, o boală virală relativ uşoară, care este endemică în mai multe ţări din vestul şi centrul Africii, a explodat în întreaga lume la începutul acestui an, cu focare în zeci de ţări în care virusul nu a mai apărut niciodată.
În Statele Unite, s-au înregistrat de atunci aproape 78.000 de cazuri confirmate şi 36 de decese, potrivit Centrelor pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC).
Deşi cazurile au atins apogeul în multe ţări, săptămâna aceasta, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat că focarul de variola maimuţei reprezintă în continuare o urgenţă de sănătate globală.
Se ştie că virusul se răspândeşte prin contact strâns şi provoacă simptome, inclusiv febră, dureri de corp şi, adesea, leziuni purulente şi dureroase ale pielii.
Pentru a afla mai multe despre modul în care se transmite variola maimuţei în Marea Britanie, o echipă de la Agenţia de Securitate a Sănătăţii din Marea Britanie a folosit datele de rutină, de supraveghere şi de urmărire, a contactelor pentru 2.746 de persoane din Regatul Unit care au fost testate pozitiv între mai şi august.
Vârsta lor medie a fost de 38 de ani, iar 95% dintre pacienţi au raportat că sunt homosexuali, bisexuali sau bărbaţi care fac sex cu bărbaţi.
Cercetătorii au analizat „intervalul în serie” - timpul de la momentul în care simptomele au început în primul caz până la momentul în care au început într-un caz conex - precum şi perioada de incubaţie, timpul tipic de la expunerea la virus până la apariţia simptomelor.
Folosind două modele statistice, ei au descoperit că intervalul în serie a fost mai scurt, în medie, decât perioada medie de incubaţie.
Acest lucru a indicat că transmiterea „considerabilă” a avut loc înainte de apariţia sau detectarea simptomelor, au scris cercetătorii în studiul publicat în British Medical Journal.
Patru zile a fost cea mai lungă perioadă înainte de începerea simptomelor în care a fost detectată transmiterea, iar echipa a spus că până la 53% dintre transmitere ar fi putut avea loc înainte de începerea simptomelor.
Studiul ridică întrebări cu privire la abordarea variolei maimuţei la nivel mondial, inclusiv dacă cerinţa adresată indivizilor de a se izola atunci când apar simptomele este suficientă pentru a opri răspândirea virusului.
Multe ţări mai bogate au vaccinat populaţii cu risc ridicat pentru a reduce focarul, dar vaccinurile sunt limitate şi nu sunt disponibile în Africa.
Experţi independenţi au spus că descoperirile ar putea avea implicaţii importante pentru controlul global al infecţiilor, dacă sunt susţinute de alte studii.
„Acestea sunt întrebări urgente care au nevoie de răspunsuri”, a spus Boghuma Kabisen Titanji, profesor asistent de medicină la universitatea Emory, Atlanta.
Alţi oameni de ştiinţă au spus că cercetarea este solidă, dar are nevoie de date clinice înainte de a putea fi etichetată definitivă sau aplicată la nivel global.
„Este o parte importantă a puzzle-ului în privinţa transmisie”, a spus Jake Dunning, senior fellow la Institutul de ştiinţe pandemice de la universitatea Oxford, „dar personal aş vrea s-o văd conectată cu altele”.
