Costurile anuale de îngrijire, formale şi informale, ale persoanelor cu tulburări cognitive din România au fost estimate între 53.787 lei şi 67.554 lei la nivelul anului 2013.
La nivel global, costurile demenţei se ridică la 1 trilion de dolari, iar în anul 2030 se vor dubla. 360medical.ro vă prezintă în exclusivitate cât costă îngrijirea unui pacient cu tulburări cognitive în Statele Unite, în Europa în ţări precum Germania, Spania, Italia, dar şi în România.
Un raport de evaluare a politicilor publice în domeniul sănătăţii mintale, cu accent pe demenţe, al Societăţii Române Alzheimer, întocmit împreună cu Asociaţia Habilitas, în cadrul proiectului „Sănătatea mintală – prioritate pe agenda publică!” cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capacitate Administrativă (POCA) 2014 – 2020 – cod proiect 112.591, arăta că România cheltuieşte pentru aproximativ 270.000 de persoane suferind de o formă de tulburare neuro-cognitivă, între 18,24 miliarde lei şi 14,52 miliarde lei. Valorile utilizate în studiul care a făcut calculele au fost între 10 şi 5,06 lei /oră de muncă.
În opinia specialiştilor din domeniu, sunt necesare multiple modificări legislative şi dezvoltarea de servicii sau îmbunătăţirea serviciilor socio-medicale deja existente, pentru a răspunde nevoilor persoanelor suferind de o formă de tulburare neuro-cognitivă şi ale familiilor/ingrijitorilor acestora.
,,Serviciile disponibile în acest moment persoanelor suferind de o formă de tulburare neuro-cognitivă şi familiilor/îngrijitorilor acestora sunt insuficiente, slabe calitativ, cu eficacitate redusă şi greu accesibile”, se arată în raport.
Deocamdată, România nu are nicio strategie pentru tulburările cognitive, deşi peste 250.000 de români au tulburări cognitive, prevalenţa fiind aproape dublă a acestor afecţiuni pentru anul 2013 în ţara noastră comparativ cu restul Europei.
Costul demenţei: 1 trilion de dolari americani la nivel global
Un raport al World Alzheimer din 2018 estimează costul demenţei la nivel global pentru anul 2018 la 1 trilion de dolari şi pentru anul 2030 la 2 trilioane de dolari.
Majoritatea acestor costuri par însă să nu fie suportate de sistemele medico-sociale de stat ci, într-o proporţie importantă, de îngrijitorii informali ai acestor bolnavi.
Americanii au constatat că în medie 32% din venitul familial este orientat către servicii de îngrijire în cazul familiilor care aveau în grijă o persoană cu o formă de tulburare neuro-cognitivă, comparativ cu 11% din venitul familiilor care aveau în grijă vârstnici suferind de orice altă formă de boală.
Demenţa mai scumpă decât cancerul
În anul 2015 un studiu efectuat în Statele Unite ale Americii, care a evaluat retrospectiv costurile îngrijirii pe ultimii 5 ani de viaţă pentru persoane suferind de diferite afecţiuni, a constatat faptul că tulburările neuro-cognitive sunt semnificativ mai costisitoare în comparaţie cu boli precum cancerul şi bolile cardiace, boli care asociază un grad ridicat de dizabilitate.
Astfel, costul mediu al îngrijirii, în ultimii 5 ani de viaţă, al unui pacient suferind de o formă de tulburare neuro-cognitivă a fost de 287.038 dolari comparativ cu costul mediu al îngrijirii pe aceeaşi perioada pentru un pacient suferind de o boală cardiacă – 175.136 dolari sau de o formă de cancer – 173.383 dolari.
Acelaşi studiu a arătat că familiile persoanelor suferind de o tulburare neurocognitiva, plătesc din propriul buzunar cu până la 80% mai mult pentru servicii de îngrijire care nu sunt acoperite de serviciile medicale sau sociale, comparativ cu familiile persoanelor suferind de alte afecţiuni.
Boala Alzheimer: 7.820 euro, costul mediu anual în Europa
Raportul ,,Communication from the Commission to the European Parliament and the Council on a European iniţiative on Alzheimer’s disease and other dementias” estima costul anual al îngrijirii persoanelor suferind de tulburări neuro-cognitive în 2005 la 130 miliarde euro pentru regiunea EU 27 (21.000 euro per pacient/an); 56% dintre aceste costuri proveneau din surse de îngrijire informală.
Un alt studiu efectuat la nivel european în anul 2010 a evaluat costul mediu anual al îngrijirii pacientului suferind de Boala Alzheimer la 7.820 euro, din care 54% reprezentau costul îngrijirii informale, 16% costuri medicale directe şi 30% costul îngrijirii în comunitate.
Activităţile independente ale vieţii zilnice au fost corelate cu costurile îngrijirii informale iar activităţile de baza ale vieţii zilnice au fost corelate cu costurile îngrijirii formale.
În Germania, un studiu publicat în anul 2016, care a evaluat costurile şi utilizarea serviciilor de îngrijire formale şi informale în cazul îngrijirilor acordate în comunitate unui număr de 262 de pacienţilor suferind de tulburări neuro-cognitive, a arătat că serviciile formale sunt mai puţin utilizate (26, 3%) în comparaţie cu cele informale (85, 1%).
Din punct de vedere financiar, raportul costuri formale/costuri informale a fost estimat la 1/10 (1.646 euro) şi respectiv 16.473 euro.
29% dintre îngrijitori erau angajaţi la momentul studiului, iar 1 din 7 raporta o pierdere a productivităţii în muncă echivalentă cu 1.258 euro anual.
Un alt studiu, efectuat în Spania, care a evaluat costurile de îngrijire pentru persoane cu demenţă Alzheimer, a calculat costurile informale ale îngrijirii între 69% şi 56% din valoarea costurilor totale de îngrijire în funcţie de stadiul de boală.
Potrivit raportului de evaluare a politicilor publice în domeniul sănătăţii mintale al Societăţii Române Alzheimer, date similare privind costurile au fost obţinute şi în Marea Britanie şi Italia.
Costul societal mediu lunar pentru o persoană suferind de Boala Alzheimer a fost estimat, pentru Italia, la nivelul anului 2013, că fiind de 1.850, 1.552 şi 2.728 euro pentru persoanele suferind de o formă uşoară, moderată şi, respectiv, severă de boală. Aceste cheltuieli au fost acoperite în principal de către îngrijitorii informali.
,,Aceste costuri sunt, însă, dificil de evaluat, întrucât dincolo de cele formale, care sunt relativ uşor de identificat dacă utilizăm sistemele în care acestea sunt înregistrate, costurile informale, financiare şi non-finaciare sunt extrem de dificil de cuantificat”, arată Societatea Română Alzheimer şi Asociaţia Habilitas.
În prezent, peste 60% din persoanele cu tulburări cognitive nu sunt diagnosticate şi tratate.
