Îmbunătăţirea recuperării după intervenţia chirurgicală (ERAS) ar trebui să fie noul standard de îngrijire chirurgicală în Canada, în ciuda provocărilor legate de implementarea unor astfel de programe, susţin cercetătorii.
”ERAS este destinat tuturor pacienţilor care au suferit intervenţii chirurgicale. Este o cale de adaptare la circumstanţele impuse de interveţia chirurgicală care se bazează pe dovezi de cercetare, trebuie să ne schimbăm în permanentă, să ne adaptăm şi să evoluăm pentru a oferi o îngrijire optimă tuturor pacienţilor”, a declarat dr. Alon D. Altman de la Universitatea din Manitoba, Winnipeg, Canada, citat de Reuters.
ERAS este o cale de îngrijire perioperatorie multidisciplinară şi o iniţiativă de îmbunătăţire a calităţii actului chirurgical care promovează mobilizarea pacientului, reduce complicaţiile după intervenţie, scade durata internării şi reduce costurile.
În raportul lor, dr. Altman şi colegii săi descriu componentele ERAS şi abordează obstacolele în calea implementării programelor ERAS pe baza revizuirii a 110 articole din 2016 până în 2019.
ERAS cuprinde componente preoperatorii, intraoperatorii şi postoperatorii.
Componentele preoperatorii includ printre altele consilierea, întreruperea fumatului şi consumului de alcool cu patru săptămâni înainte de intervenţia chirurgicală, investigarea şi tratamentul anemiei, întreruperea terapiei de substituţie hormonală şi a pastilelor contraceptive orale, consilierea şi evaluarea nutriţională şi administrarea unui antibiotic cu o oră înainte incizie pentru a reduce rata infecţiilor postoperatorii.
Consideraţiile intraoperatorii includ evitarea hipotermiei, menţinerea volumului normal al fluidelor din organism, evitarea tuburilor nazogastrice şi a scurgerilor peritoneale şi administrarea unei alte doze de antibiotic pentru o intervenţie chirurgicală care durează mai mult de trei ore.
Elementele importante postoperatorii includ profilaxia venoasă tromboembolică prelungită, analgezia multimodală şi controlul greţii, mobilizarea activă, eliminarea precoce a cateterelor urinare şi alimentaţia timpurie cu diete bogate în proteine.
Autorii recomandă crearea unei echipe ERAS alcătuită din specialişti din diferite discipline, care să lucreze în comun pentru dezvoltarea protocolului şi aplicarea acestuia la cât mai multe tipuri de intervenţii chirurgicale.
Unele caracteristici ale unui protocol tipic ERAS ar putea reprezenta provocări pentru punerea în aplicare, în special atunci când acestea sunt în conflict cu orientările locale. Un alt obstacol ar putea fi creşterea cerinţelor de personal necesare pentru mobilizarea timpurie a pacienţilor.
Autorii citează însă rapoarte anterioare care sugerează că implementarea unui protocol ERAS poate duce la economii de 2.200-2.500 dolari per pacient tratat şi că fiecare dolar investit în protocolul ERAS oferă o economie potenţială de 2,4-4,5 $.
