Un sfert din populaţia României suferă de o formă de alergie, iar incidenţa bolilor alergice este în creştere, arată datele Societăţii Române de Alergologie şi Imunologie Clinică (SRAIC). Cu toate acestea, pacienţii cu alergii se confruntă cu mari dificultăţi, cum ar fi accesul redus la proceduri de desensibilizare, singurul tratament care se adresează cauzei bolilor alergice. Medicii alergologi au, de asemenea, dificultăţi în diagnosticarea corectă a alergiilor pacienţilor, deoarece kiturile autorizate în România în urmă cu mult timp conţin doar 8 antigene, neputând fi utilizate pentru a identifica mai multe tipuri de alergii.
PREVALENŢĂ RIDICATĂ
Estimările actuale mai arată că unul din patru adulţi din România şi fiecare al treilea copil suferă de rinită alergică, unul din cinci copii suferă de astm alergic, un sfert dintre copiii români - de dermatită atopică, 2% dintre adulţi şi 10% dintre copii sunt diagnosticaţi cu alergii alimentare, iar 1,1 milioane de români adulţi au o alergie medicamentoasă.
"Aproximativ 8 milioane de români (adulţi şi copii) suferă de o formă de alergie. Cele mai multe afecţiuni alergice sunt boli cronice care induc un impact negativ asupra calităţii vieţii pacientului, atât din perspectiva vieţii sociale cât şi profesionale, generând costuri semnificative la nivelul sistemului de sănătate publică şi al societăţii. Sistemele de îngrijire a sănătăţii se confruntă cu costuri ridicate pentru managementul pacienţilor alergici, inclusiv cele legate de vizitele frecvente de îngrijire a sănătăţii, farmacoterapie, absenţe de la locul de muncă şi pierderea productivităţii", a afirmat preşedintele SRAIC, prof. dr. Carmen Panaitesc, citată într-un comunicat al societăţii.
Prevalenţa şi severitatea bolilor alergice sunt în continuă creştere la nivel mondial, afectând în special copiii şi tinerii.
KITURI DE ANTIGEN DEPĂŞITE
Cu toate acestea, situaţia pacienţilor din România este complicată de probleme legate de reglementare. Astfel, în România există în prezent o singură firmă care are autorizate kituri de antigen de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDMR) în urmă cu mulţi ani, când nu exista legislaţia actuală.
Aceste kituri autorizate conţin, însă, doar 8 antigene, în timp ce medicii şi pacienţii au nevoie de kituri cu mult mai multe seturi de antigene. Cu alte cuvinte, dacă o persoană are o alergie al cărei antigen nu este inclus în kit, medicul nu poate să o diagnosticheze, pentru că la cele 8 antigene din kit rezultatul este negativ.
În Uniunea Europeană, aceste kituri de antigen sunt clasificate în acelaşi fel cu medicamentele pentru că, deşi antigenul din kit nu este medicament, după diagnosticarea alergiilor şi a alergenilor implicaţi se face procedura de desensibilizare tot cu acest antigen. Deoarece este utilizat intr-un act terapeutic, antigenul este clasificat ca fiind medicament.
În consecinţă, antigenele trebuie autorizate de autorităţile de reglementare în domeniul medicamentelor – cum este ANMDMR în România – pentru a putea fi utilizate.
Cu toate acestea, autorităţile de reglementare din Europa s-au confruntat cu o problemă legislativă pentru autorizarea acestor kituri, în condiţiile în care aceste antigene nu au autorizaţie de punere pe piaţă (APP) obişnuită, precum în cazul medicamentelor.
Alte autorităţi de reglementare din UE au găsit, totuşi, soluţii pentru a adapta legislaţia naţională astfel încât să permită autorizarea kiturilor de antigene atât pentru diagnosticare, cât şi pe partea terapeutică.
În România, kiturile de antigene din generaţiile noi nu sunt autorizate, în ciuda eforturilor medicilor alergologi care se confruntă cu mari dificultăţi în diagnosticarea şi tratamentul pacienţilor, problema fiind în continuare blocată la nivelul ANMDMR, care nu a găsit până acum soluţii legislative pentru a debloca situaţia.
Din această cauză, majoritatea kiturilor de antigene folosite în România sunt procurate de medicii alergologi din alte state membre ale UE, în principal din Polonia, pe bază de prescripţii medicale trimise la farmaciile care le comercializează.
OPŢIUNI TERAPEUTICE LIMITATE
O altă problemă este numărul redus de opţiuni terapeutice aflate la indemâna medicilor alergologi din România. În prezent, principalele opţiuni terapeutice în cazul alergiilor sunt tratamentele simptomatice, care se fac în principal cu medicamente antihistaminice, în timp ce pentru cazurile severe se foloseşte corticoterapie. Ambele tratamente sunt, însă, asociate cu reacţii adverse importante.
Cu toate acestea, în cazul alergiilor, marea provocare este desensibilzarea. Această procedură este administrată, în principiu, şi în România şi chiar decontată de casele de asigurări de sănătate, însă mulţi pacienţi nu au acces la ea tocmai din cauza lipsei antigenelor.
Tratamentul simptomatic nu rezolvă problema, ci doar ameliorează simptomele, în timp ce desensibilizarea reduce reacţiile sistemului imunitar, ţintind cauzele.
Desensibilizarea presupune titrarea antigenului, adică diluarea lui, şi administrarea treptată, în concentraţii din ce în ce mai mari, până când sistemul imunitar se obişnuieste să nu mai reacţioneze atât de violent.
Spre exemplu, în cazul alergiei la polen, tratamentul de desensibilizare se face timp de 6 luni pe an într-o perioadă de 3 ani. Deoarece continuitatea procedurii este esenţială, procesul trebuie reluat de la zero în cazul unei întreruperi.
Tratamentul trebuie început în fiecare an cu 3- 4 luni înainte de debutul sezonului de polenizare, adică înainte ca polenul să fie prezent în aer, astfel încât organismul să fie pregătit.
