Un nou studiu arată că majoritatea pacienţilor în comă, resuscitaţi după stop cardiac şi care au decedat după întreruperea tratamentului de susţinere a vieţii ar fi avut un potenţial de recuperare de cel puţin 1%, conform estimărilor unor experţi. Rezultatele sugerează că deciziile clinice şi cercetarea ar putea fi influenţate de presupunerea că aceşti pacienţi nu aveau şanse de supravieţuire, ceea ce ridică întrebări despre criteriile de întrerupere a tratamentului.
Cercetătorii au analizat pacienţi în comă care au decedat după oprirea tratamentului de susţinere a vieţii. În urma unui nou studiu, experţii sugerează că unii pacienţi comatoşi ar fi putut avea şanse de recuperare şi că deciziile clinice ar putea fi influenţate de percepţii subiective.
Majoritatea pacienţilor aflaţi în comă, resuscitaţi după un stop cardiac şi care au decedat în urma retragerii tratamentului de susţinere a vieţii au fost consideraţi de experţi ca având un potenţial de recuperare de cel puţin 1%, conform unui studiu publicat online pe 25 martie în revista JAMA Network Open.
Dr. Jonathan Elmer, medic la Universitatea din Pittsburgh, împreună cu echipa sa, a realizat un studiu prospectiv de cohortă care a inclus pacienţi adulţi în comă, trataţi după resuscitarea în urma unui stop cardiac într-un centru medical universitar între 1 ianuarie 2010 şi 31 iulie 2022.
Trei sau mai mulţi experţi au evaluat independent potenţialul de recuperare pentru fiecare pacient folosind o scală numerică ordonată pe 7 puncte, presupunând continuarea tratamentului de susţinere a vieţii.
În total, studiul a inclus 2.391 de pacienţi, dintre care 714 (29,9%) au supravieţuit până la externare. În 1.431 de cazuri (59,8%), în care rezultatul era incert, retragerea tratamentului de susţinere a vieţii a precedat decesul pacientului.
Treizeci şi opt de experţi au analizat aceste cazuri şi au furnizat 4.381 de estimări privind potenţialul de recuperare.
Cercetătorii au descoperit că în 518 cazuri (36,2%) toţi experţii au fost de acord că potenţialul de recuperare ar fi fost sub 1% dacă tratamentul ar fi fost continuat.
În celelalte 913 cazuri (63,8%), cel puţin un expert a considerat că pacienţii aveau un potenţial de recuperare de cel puţin 1%.
În 227 de cazuri (15,9%), toţi experţii au fost de acord că şansele de recuperare erau de cel puţin 1%, în timp ce în 686 de cazuri (47,9%) estimările experţilor au variat.
Aceste rezultate sugerează că deciziile clinice şi cercetarea ar putea fi influenţate de presupunerea că decesele survenite după retragerea tratamentului de susţinere a vieţii reprezintă rezultate negative inevitabile, notează autorii studiului.
