Noi date, prezentate în cadrul reuniunii Colegiului American de Cardiologie (ACC25), arată că intervenţiile cardiace minim invazive pot deveni o alternativă viabilă la chirurgia clasică, inclusiv pentru pacienţii relativ sănătoşi, cu risc scăzut. Studiul FAME 3 şi alte cercetări recente subliniază evoluţiile semnificative în tehnologia stenturilor, selecţia pacientului şi terapia adjuvantă, care contribuie la reducerea diferenţelor de rezultate între cele două abordări.
Pacienţii activi fizic, care necesită intervenţii cardiace, sunt de obicei trimişi pentru intervenţii chirurgicale majore. Totuşi, cercetătorii prezenţi la conferinţa ACC25 au raportat că beneficiile procedurilor minim invazive încep să le depăşească pe cele ale intervenţiilor clasice la această categorie de pacienţi.
În cadrul studiului FAME 3, 1.500 de pacienţi relativ sănătoşi, cu obstrucţii în trei artere coronare (dar nu şi în artera principală stângă, cunoscută drept „widow maker*" - obstrucţie critică a arterei descendente anterioare stângi/arterei coronare stângi), au fost recrutaţi între 2014 şi 2019.
Aceştia au fost trataţi fie prin intervenţie coronariană percutană (PCI), realizată printr-o incizie mică în piele, fie prin bypass coronarian (CABG), o intervenţie majoră care implică deschiderea sternului, oprirea inimii şi o perioadă lungă de recuperare.
Niciunul dintre pacienţi nu avea risc ridicat de complicaţii în cazul chirurgiei pe cord deschis. La un an, chirurgia clasică a fost superioară în prevenirea evenimentelor combinate (deces, AVC, infarct, reintervenţie). Totuşi, la cinci ani, nu mai există diferenţe semnificative între cele două grupuri în ceea ce priveşte rata combinată de deces, AVC şi infarct.
Cercetătorii raportaseră anterior că, la un an de la intervenţie, rata cumulativă de deces, AVC, infarct miocardic sau necesitatea reintervenţiei era mai mare în grupul tratat minim invaziv, ceea ce susţinea superioritatea operaţiei clasice.
Însă, la cinci ani de urmărire, nu mai există diferenţe semnificative între cele două grupuri în ceea ce priveşte aceste evenimente majore.
„Este singurul studiu care compară CABG şi PCI aşa cum sunt ele aplicate în cardiologia modernă – ţinând cont de progresele în tehnici chirurgicale, minim invazive şi în terapia medicală," a declarat dr. William Fearon, coordonatorul studiului, de la facultatea de medicină a Universităţii americane Stanford.
Privind separat fiecare criteriu, ratele de deces şi AVC au fost similare, însă pacienţii PCI au avut un risc mai mare de infarct (8% faţă de 5%) şi de revascularizare repetată (16% faţă de 8%) comparativ cu grupul CABG.
Potrivit specialiştilor, această reducere a diferenţelor se datorează tehnologiilor mai avansate de stenturi, utilizării unor metode mai precise de selecţie a arterelor ce urmează a fi tratate prin PCI şi aderenţei crescute la tratamentul medicamentos.
Separat, un alt studiu care a inclus 1.478 de pacienţi ce necesitau înlocuirea valvei aortice arată că aceştia au avut rezultate similare la cinci ani, fie că procedura a fost realizată printr-o incizie mică la nivelul braţului (procedură minim invazivă), fie prin chirurgie clasică (chirurgia deschisă). Potrivit rezultatelor, rata decesului sau a unui AVC invalidant la cinci ani a fost similară între intervenţia minim invazivă şi chirurgia deschisă. Pentru pacienţii cu risc chirurgical mediu sau ridicat, procedura minim invazivă s-a dovedit superioară.
Totodată, un al treilea studiu, pe 1.618 pacienţi cu risc mediu sau ridicat pentru complicaţii chirurgicale, a arătat că, după cinci ani, procedurile minim invazive au avut rezultate semnificativ mai bune decât intervenţiile clasice.
De ce este numită „widow maker”?
Blocarea arterei descendente anterioare stângi (LAD-left anterior descending artery), cunoscută şi sub denumirea de „widow maker”, este una dintre cele mai periculoase forme de infarct miocardic.
Este un termen colocvial folosit în cardiologie pentru a descrie o obstrucţie critică a LAD, una dintre cele mai importante ramuri ale arterei coronare stângi.
Artera principală stângă alimentează cu sânge o parte mare şi vitală a muşchiului cardiac, inclusiv partea anterioară a ventriculului stâng – care este responsabilă pentru pomparea sângelui în întregul corp.
Fiind o arteră esenţială pentru alimentarea cu sânge a unei mari părţi din inimă, afectarea ei este un factor major de risc în patologia cardiacă ischemică.
Dacă LAD se blochează complet, mai ales în porţiunea sa proximală (la începutul arterei), se produce un infarct miocardic masiv care are un risc extrem de ridicat de deces subit, mai ales dacă tratamentul nu este instituit imediat.
De aici provine şi expresia dramatică „widow maker” – în trecut, pacienţii afectaţi mureau adesea înainte să poată ajunge la spital, lăsând în urmă familii îndoliate.
Deşi termenul în engleză „widow maker” nu este unul medical oficial, este folosit frecvent de către medici pentru a transmite gravitatea şi urgenţa unei ocluzii în LAD. Este un concept important de cunoscut atât de către profesioniştii din sănătate, cât şi de către publicul larg, în contextul educaţiei privind bolile cardiovasculare.
