Studii recente oferă date promiţătoare privind eficienţa tratamentelor oncologice la persoanele vârstnice: deşi sistemul imunitar se deteriorează odată cu înaintarea în vârstă, noile tratamente de imunoterapie continuă să fie eficiente şi în cazul pacienţilor de peste 65 de ani. Rezultatele ar putea influenţa atât modul în care sunt aplicate tratamentele existente, cât şi dezvoltarea unor noi terapii personalizate.
Astfel, un nou studiu arată că pacienţii în vârstă răspund bine la noile medicamente cu eficienţă sporită împotriva cancerului, în ciuda modificărilor asociate îmbătrânirii care reduc eficienţa sistemului imunitar.
Prin identificarea diferenţelor în răspunsul sistemului imunitar la tratamentele cunoscute sub denumirea de inhibitori ai punctelor de control imunitar între pacienţii mai tineri şi cei mai în vârstă, autorii studiului speră să îmbunătăţească generaţia următoare de terapii şi să optimizeze utilizarea tratamentelor actuale pentru toţi pacienţii, a declarat dr. Daniel Zabransky, de la Johns Hopkins University School of Medicine, citat într-un comunicat.
Echipa sa a analizat markerii sistemului imunitar din probe de sânge prelevate de la aproximativ 100 de pacienţi oncologici trataţi cu inhibitori ai punctelor de control imunitar, dintre care aproximativ jumătate aveau cel puţin 65 de ani.
Imunoterapiile, utilizate pe scară largă, acţionează prin inhibarea proteinelor ce funcţionează ca mecanisme de reglare a răspunsului sistemului imunitar.
Practic, aceste medicamente elimină mecanismele de inhibare ale sistemului imunitar, facilitând activarea celulelor T (limfocite, un tip de celule albe din sânge) în identificarea şi distrugerea celulelor canceroase.
Atât pacienţii tineri, cât şi cei vârstnici au beneficiat în egală măsură de tratamentul de imunoterapie, conform unui raport publicat luni în revista Nature Communications.
Acest lucru a fost valabil la pacienţii vârstnici în ciuda reducerii sau afectării producţiei şi activităţii normale a proteinelor inflamatorii, cunoscute sub numele de citokine. Pacienţii mai în vârstă aveau, de asemenea, un număr mai mic de celule imunitare T naive (care nu au întâlnit încă un antigen specific), care prezentau semne de „epuizare funcţională”.
Cercetătorii menţionează că epuizarea celulelor T, observată la pacienţii vârstnici, este deja ţinta unor medicamente experimentale împotriva cancerului, aflate în stadiu de dezvoltare - aşa-numitele medicamente inhibitoare TIGIT -, care ar putea aduce un beneficiu şi mai mare pentru pacienţii vârstnici.
Medicamentele inhibitoare TIGIT sunt o clasă emergentă de imunoterapii oncologice care vizează o proteină de control imun, numită TIGIT (T cell immunoreceptor with Ig and ITIM domains - receptor imun exprimat pe limfocitele T, care conţine structuri de tip imunoglobulină şi motive intracelulare inhibitoare - ITIM - regiuni specifice care transmit semnale inhibitoare în interiorul celulei), şi se află în faze clinice de testare pentru mai multe tipuri de cancer, cum ar fi cancer pulmonar, melanom şi cancer gastric.
Unele combinaţii (precum anti-TIGIT + anti-PD-L1 - anticorpi monoclonali din familia inhibitorilor punctelor de control imunitar) au furnizat rezultate promiţătoare în creşterea ratei de răspuns şi supravieţuire.
