Virusul Sars-Cov 2 produce efecte neurologice şi psihiatrice directe sau intermediate prin procesul inflamator sau tratamentul administrat. Rata bolilor psihiatrice după COVID-19 este semnificativ mai mare decât după multe alte boli fizice. Potrivit Raportului extins privind efectele psihice asociate pandemiei, denumit sugestiv ,,Un an de pandemie”, 22,5% dintre pacienţii cu COVID-19 au avut un diagnostic neuropsihiatric concomitent.
Echipa de psihiatrii şi psihoterapeuţi a Clinicii Hope a prezentat rezultatele studiului într-o dezbatere online, arătând că 1 din 5 pacienţi cu COVID a avut sechele neurologice sau psihiatrice, principalele urmări fiind tulburările de concentrare şi de memorie şi cele anxioase.
SARS-CoV-2 produce simptome neurologice pe scară largă şi adesea imprevizibile, variind de la anosmie la encefalită până la risc crescut de accident vascular cerebral.
,,Rata bolilor psihiatrice după COVID este semnificativ mai mare decât după multe alte boli fizice. Orice boală medicală poate declanşa o boală psihiatrică, deci a trebuit examinată măsura în care acesta este cazul COVID. Analiza unui grup de pacienţi infectaţi cu COVID şi am comparat rata bolilor psihiatrice cu cele consecutive altor boli. În 3 săptămâni după infecţie, 1 din 4 sunt diagnosticaţi cu boli psihiatrice. Aceasta este cu aproximativ 50% mai mare până la de două ori mai mare decât pentru alte boli. Acest lucru arată că COVID-19 este asociat cu consecinţe psihiatrice semnificativ mai mari decât majoritatea altor boli”, susţin autorii raportului.
Există mai multe mecanisme pe care oamenii de ştiinţă le suspectează când este vorba de aceste efecte:
- orice infecţie virală severă poate da simptome neuropsihiatrice ca encefalită sau delirium
- o infecţie cunoscută ca fiind gravă dă în mod firesc anxietate, tulburări de somn, îngrijorare până la atac de panică sau chiar depresie
- virusul SARSCov -2 dă un sindrom inflamator sistemic, deci şi unul cerebral şi astfel poate explica numeroasele tulburări psihice asociate, de la tulburări cognitive şi de memorie la psihoză
- acest virus are şi efecte directe, traversând membrana hemato-encefalică şi distrugând neuroni direct. Replicarea virală rapidă, afectarea directă a celulelor şi activarea sistemului imunitar şi a mediatorilor inflamatori, inclusiv citokinele, sunt cauzele probabile ale simptomelor acute ale COVID-19 şi pot explica sechelele pe termen lung ale infecţiei cu SARS-CoV-2.
- persoanele cu infecţie severă au nevoie de tratament cu corticosteroizi cu efecte psihiatrice cunoscute
- ventilarea mecanică este însoţită uneori de efcte neurologie şi psihiatrice.
Raportul arată care sunt principalele efecte neurologice şi psihiatrice asociate infecţiei cu COVID-19: tulburări de concentrare, tulburări de memorie, anxietate şi depresie, atac vascular cerebral, hemoragie cerebrală, mialgii, convulsii, delirium, tulburări psihotice, anosmie.
,,Felul în care ţările lumii cercetează tulburările psihice în pandemie încă din prima zi este impresionant. Asociaţii precum Covid Mind sau UK Social Project sunt un model care ar fi necesar şi în cercetarea psihologică românească”, a spus Lizica Groza, psihoterapeut şi doctorand în psihologie, unul din iniţiatorii acestui raport.
Un studiu publicat de Zhou şi colab. (2020) a arătat că persoanele afectate de virus care s-au recuperat, au deficite în sarcinile de atenţie susţinută, o capacitate cognitivă care ne permite să menţinem atenţia concentrată pe o activitate pe o perioadă lungă de timp.
Rogers şi colab. (2020) , într-o revizuire a 72 de studii, au constatat că 38,2% dintre pacienţii cu COVID-19 au probleme de concentrare şi atenţie, iar 34% au probleme de memorie. Conform datelor analizate de aceşti autori, atenţia şi memoria sunt procesele cognitive cel mai frecvent modificate, în timp ce anxietatea şi depresia sunt cele mai frecvente modificări emoţionale.
Mai multe studii au sugerat că pacienţii cu COVID-19 prezintă simptome de anxietate (inclusiv tulburare de stres posttraumatic), depresie şi insomnie. Cei care au dezvoltat COVID-19 au avut un risc de două ori mai mare de a dezvolta o tulburare de dispoziţie sau anxietate pentru prima dată, mai mare decât cea aferentă altor infecţii sau spitalizări. Raportul mai reliefează că adulţii peste 65 de ani cu COVID-19 au avut un risc de două până la trei ori mai mare pentru apariţia demenţei.
Raportul ,,Un an de pandemie” este singurul de acest fel din România şi surprinde atât dimensiunea afectării psihice produsă de pandemie, cât şi lipsa completă a intervenţiilor la nivel naţional pe acest subiect, lipsa cercetării şi finanţării în domeniu.
