Peste 3.600 de substanţe chimice utilizate în ambalarea sau prepararea alimentelor au fost detectate în organismul uman, unele dintre acestea fiind periculoase pentru sănătate, în timp ce despre altele se ştiu puţine lucruri, se arată într-un studiu publicat marţi.
Aproximativ 100 dintre aceste substanţe chimice sunt considerate a fi „foarte îngrijorătoare” pentru sănătatea umană, a declarat autorul principal al studiului, Birgit Geueke, de la Asociaţia Forum pentru Ambalaje Alimentare, un ONG cu sediul la Zurich.
Unele dintre aceste substanţe chimice sunt relativ bine studiate şi au fost deja identificate în organismul uman, cum ar fi PFAS şi bisfenolul A - ambele fiind vizate de interdicţii.
Cu toate acestea, se cunosc puţine despre efectele asupra sănătăţii ale altor substanţe, a declarat Geueke pentru AFP, solicitând mai multe cercetări cu privire la modul în care substanţele chimice utilizate în ambalaje ajung să fie înghiţite de populaţie împreună cu alimentele.
Cercetătorii catalogaseră anterior aproximativ 14.000 de substanţe chimice care intră în contact cu alimentele (FCC), care sunt capabile să „migreze” în alimente din ambalaje din plastic, hârtie, sticlă, metal sau alte materiale.
Ele pot proveni şi din alte părţi ale procesului de fabricare a alimentelor, cum ar fi benzile transportoare sau ustensilele de bucătărie.
Cercetătorii au căutat apoi aceste substanţe chimice în bazele de date de biomonitorizare existente, care urmăresc substanţele chimice din probele umane.
Echipa se aştepta să găsească câteva sute de FCC, a spus Geueke. În schimb, au fost surprinşi să găsească 3.601 - un sfert din toate FCC cunoscute.
Geueke a subliniat că acest studiu nu a putut demonstra că toate aceste substanţe chimice au ajuns în organism de la ambalarea alimentelor, deoarece „sunt posibile alte surse de expunere”.
Printre substanţele chimice „extrem de îngrijorătoare” s-au numărat numeroase PFAS, cunoscute şi sub denumirea de substanţe chimice veşnice, care au fost detectate în multe părţi ale corpului uman în ultimii ani şi legate de o serie de probleme de sănătate.
De asemenea, a fost detectat bisfenolul A, o substanţă chimică cu efect perturbator asupra hormonilor, utilizată pentru fabricarea materialelor plastice, care a fost deja interzisă în multe ţări în cazul biberoanelor.
Alte substanţe chimice identificate, care perturbă hormonii, au fost ftalaţii, care au fost asociaţi cu infertilitatea.
Se cunosc mai puţin despre oligomeri, care sunt, de asemenea, subproduse ale producţiei de plastic.
„Nu există aproape nicio dovadă privind efectele acestor substanţe chimice asupra sănătăţii”, a precizat Geueke.
Reduceţi contactul cu ambalajele
Când vine vorba de toxicologie, o veche zicală spune că „doza face otrava”.
Geueke a recunoscut că o limitare a studiului a fost faptul că nu s-a putut indica dacă au existat concentraţii deosebit de ridicate ale oricăreia dintre substanţele chimice, însă ea a avertizat că aceste substanţe chimice pot interacţiona între ele, indicând un singur eşantion care conţinea până la 30 de PFAS diferite.
Ea a recomandat oamenilor să reducă timpul de contact cu ambalajele şi să evite încălzirea alimentelor în ambalajul în care au fost livrate.
Duane Mellor, expert în medicina bazată pe dovezi la Universitatea Aston din Marea Britanie, care nu a fost implicat în cercetare, a lăudat „cercetarea foarte amănunţită”.
„Cu toate acestea, nu acoperă cantitatea acestor substanţe chimice la care suntem expuşi şi face aluzie la alte surse ale acestor substanţe chimice în mediul nostru”, a declarat el.
În loc să fie „alarmat în mod nejustificat”, Mellor a sugerat ca oamenii „să solicite date despre conţinutul ambalajelor şi să reducă la minimum expunerea inutilă la substanţe chimice care, în cele din urmă, pot afecta sănătatea”.
De asemenea, unele dintre substanţele chimice se confruntă deja cu interdicţii.
Uniunea Europeană (UE) se află în faza finală de a interzice utilizarea PFAS în ambalajele alimentare. De asemenea, UE a propus o interdicţie similară pentru bisfenol A, de la sfârşitul acestui an.
Studiul a fost publicat în Journal of Exposure Science and Environmental Epidemiology.
