O anumită mutaţie a noului coronavirus care a apărut în luna martie a ajutat SARS-CoV-2 să infecteze mai uşor celulele umane, tulpina respectivă devenind forma dominantă pe plan mondial, arată un nou studiu realizat de Scripps Research din Florida şi finanţat de U.S. National Institutes of Health.
Cercetătorii de la Scripps Research au studiat variante ale virusului în laborator arată că o tulpină a SARS-CoV-2 a suferit o mutaţie, numită D614G, care a crescut numărul proteinelor S (spike) funcţionale de pe suprafaţa virusului. Proteina S ajută virusul să se acroşeze de celule şi să pătrundă în ele.
“Virusurile cu această mutaţie sunt mult mai infecţioase decât cele fără această mutaţie în culturile de celule studiate în laborator”, a explicat virusologul Hyeryun Choe de la Scripps, citat într-un comunicat al laboratorului de cercetare.
De la începutul pandemiei de SARS-CoV-2, mulţi experţi au arătat că virusul se extinde mai uşor în anumite zone – cum ar fi Italia sau oraşul New York din SUA – şi mai lent în alte părţi ale globului.
Noul studiu, publicat pe platforma bioRxiv, sugerează că mutaţia D614G ar putea oferi o explicaţie. “Numărul – sau densitatea – proteinelor S funcţionale pe suprafaţa virusului este de patru până la cinci ori mai mare ca urmare a acestei mutaţii”, a menţionat Hyeryun Choe.
În plus, mutaţia a conferit proteinelor S mai multă flexibilitare, care i-a permis virusului să rămână viabil în “călătoria” de la o celulă la alta şi să devină mai stabil.
După apariţia D614G, virusul cu această mutaţie a început treptat să devină forma dominantă a SARS-CoV-2 în toate zonele în care a ajuns, arată o analiză genetică a unor probe de virusuri din întreaga lume.
Această analiză a arătat că această mutaţie a apărut în luna martie, deoarece nicio probă de SARS-CoV-2 prelevată în ianuarie şi februarie de la pacienţi nu conţinea D614G.
Ulterior, în martie, un sfert din probele analizate aveau mutaţia D614G, iar în luna mai 70% dintre probe aveau mutaţia. “Sub presiunea selecţiei naturale, virusul a devenit mai stabil”, au arătat cercetătorii.
Totuşi, nu este clar dacă virusul cu mutaţia D614G provoacă infecţii mai grave sau măreşte riscul de deces comparativ cu variantele anterioare, pe care le-a înlocuit, subliniază cercetătorii, care consideră că este nevoie de studii suplimentare pentru a obţine date relevante.
Noul studiu confirmă parţial o cercetare anterioară, publicată în luna mai, care sugera că o mutaţie survenită la nivelul proteinei S - şi denumită de atunci Spike D614G - i-a permis virusului să se răspândească mai repede pe plan mondial.
Studiul menţionat, realizat de cercetători americani şi britanici, sugera că mutaţia ar fi apărut în Europa la începutul lunii februarie.
