Un nou-născut din Statele Unite este prima persoană care a fost supusă vreodată unui transplant parţial de inimă.
În timpul unei intervenţii de opt ore, chirurgii de la Universitatea Duke, din Statele Unite, au fuzionat, pentru prima dată, arterele şi valvele vii de la inima unui donator la inima unui nou-născut, creând un potenţial nou domeniu în chirurgia cardiacă.
Până la această intervenţie, procedura mai fusese efectuată doar pe porci. Nu este încă sigur dacă bebeluşul se va confrunta cu complicaţii pe termen lung, dar, la câteva luni de la operaţie, copilul pare să prospere, spun părinţii săi, iar medicii sunt optimişti că procedura ar putea ajuta mai mulţi copii, pe viitor.
„Cred că aceasta este într-adevăr una dintre cele mai profunde evoluţii în chirurgia cardiacă pediatrică, de foarte, foarte mult timp încoace”, a declarat dr. Joseph Turek, care a condus operaţia.
„Acest lucru va schimba cu adevărat modul în care copiii (cu astfel de afecţiuni) vor fi trataţi pe viitor”, a mai spus medicul.
În pericol, de la naştere
Micuţul Owen s-a născut cu o afecţiune cardiacă extrem de rară, având cele două artere principale ale inimii fuzionate (sudate împreună). Mai mult, valva inimii prezenta scurgeri masive, permiţând sângelui să se scurgă în inimă.
Iniţial, medicii le-au prezentat părinţilor lui Owen două opţiuni. Prima era să-i înlocuiască întreaga inimă, ceea ce ar fi necesitat un timp de aşteptare de până la şase luni pentru găsirea unui organ donator.
După toate probabilităţile, Owen ar fi putut muri înainte ca o inimă să devină disponibilă, a spus dr. Turek, şeful secţiei de chirurgie pediatrică cardiacă la Duke.
A doua opţiune ar fi fost folosirea de ţesut de la o persoană decedată pentru a repara inima micuţului, o procedură extrem de riscantă pentru bebeluşii care prezintă scurgeri în valvele mitrale.
Chiar dacă operaţia ar fi reuşit, ţesutul mort nu ar fi putut creşte odată cu restul inimii şi copilul ar fi trebuit să fie supus mai multor operaţii la inimă de-a lungul vieţii, fiecare mai riscantă decât precedenta.
Niciuna dintre variante nu părea de natură să salveze viaţa micuţului, au spus medicii.
Lucrurile au devenit atât de îngrozitoare, încât părinţii bebeluşului au început să se gândească dacă nu cumva micuţul Owen, în vârstă de mai puţin de o săptămână, urma să fie donator de organe pentru un alt copil.
Apoi au auzit de operaţia experimentală.
„Nevoia e cu adevărat mama invenţiei”, a declarat dr. Michael Carboni, cardiologul care a efectuat transplantul pediatric al micuţului.
O a treia variantă!
Una dintre multele părţi dificile în efectuarea unei intervenţii chirurgicale cardiace la un copil, este faptul că, atât inima, cât şi copilul, cresc.
„Când trebuie să înlocuim supapele sau arterele inimii la copii, este necesar ca arterele şi valvele să se dezvolte odată cu copilul”, a precizat dr.Turek.
Până acum, chirurgii cardiaci puteau înlocui în întregime inima, dar pacientul ar fi fost condamnat să ia toată viaţa medicamente împotriva respingerii trasnplantului sau să sufere frecvent numeroase intervenţii chirurgicale pe cord deschis, care să înlocuiască ţesuturile respective, pentru ca acestea să se potrivească cu dezvoltarea inimii în creştere.
Transplantul parţial promite combinarea beneficiilor fiecărei abordări.
Spre deosebire de pacienţii care primesc o inimă complet nouă, pacienţii care necesită doar o cantitate mică de ţesut donator s-ar putea să nu fie nevoiţi să ia atât de multe medicamente imunosupresoare (anti-respingere), care i-ar putea expune riscului pentru alte boli, deoarece medicamentele suprimă sistemul imunitar.
De asemenea, spre deosebire de ţesutul mort, care este în mod obişnuit implantat, valvele vii utilizate în transplantul parţial pot creşte împreună cu inima copilului, eliminând necesitatea unor intervenţii chirurgicale viitoare.
Totodată, transplantul parţial permite medicilor să profite de inimile donatoare care rămân neutilizate din cauza anumitor defecte.
Medicii au estimat că aproape jumătate din inimile de la donatori ar fi fost potrivite acestei intervenţii.
Organul folosit în procedura micuţului Owen fusese iniţial respins, deoarece muşchiul inimii era prea slab. Totuşi, supapele erau complet intacte şi funcţionale.
Acest lucru ar putea avea implicaţii uriaşe pentru cei aproape un sfert dintre bebeluşii aflaţi pe listele de aşteptare pentru un transplant de inimă, şi care mor înainte de a putea primi o inimă nouă, a menţionat dr. Carboni.
Există, însă, încă multe necunoscute în transplant parţial, pe care doctorii încearcă să le pună cap la cap.
De exemplu, nu se ştie de cât de mult tratament cu imunosupresoare va avea nevoie Owen sau, dacă în cele din urmă, ar fi posibil să se renunţe la aceste medicamente.
Dr. Turek speră să fie efectuate studii clinice pe pacienţii care au asemenea intervenţii chirurgicale în viitor, pentru a face lumină asupra acestor necunoscute.
.„Partea intelectuală a mea vrea să spună că aceasta este o lume cu totul nouă şi că păşim într-o nouă arenă interesantă ... şi ... toate chestiile astea. Persoana reală din interiorul meu spune că nu ştiu ce naiba’ fac, dar sper să pot face, pe parcurs, tot ce este mai bine pentru Owen”, a declarat dr. Carboni.
Până acum, totul e bine. Micuţul Owen este acasă cu părinţii săi, şi nu se mai află în mijlocul unei urgenţe medicale.
La fel ca un copil normal de cinci luni îşi ţine capul sus, se rostogoleşte şi a început aventura pe tărâmul alimentelor solide, spune mama micuţului.
Ecocardiogramele arată că valvele implantate au crescut împreună cu restul inimii, aşa cum sperau medicii. Cicatricea subţire de pe lungimea sternului său a început să se estompeze.
„Dacă tocmai l-ai întâlni pe stradă, n-ai avea nici cea mai mică idee că toate astea s-au întâmplat”, a mai spus mama sa.
